Despre somnolenţa diurnă excesivă

Una dintre afecţiunile societăţii moderne este somnolenţa diurnă excesivă, numită şi hipersomnie. Ca frecvenţă, simptomele legate de somn, între care se numără şi somnolenţa diurnă, sunt considerate a fi pe locul al doilea, după durere, între acuzele întâlnite în cabinetele de medicină generală. Somnolenţa diurnă excesivă este mult mai periculoasă decât oboseala, deoarece determină reducerea performanţelor intelectuale, emoţionale şi fizice, dar şi creşterea riscului de accidente.

Stresul şi suprasolicitarea la locul de muncă şi în societate sunt considerate principalele cauze ale acestei afecţiuni. Cea mai comună cauză de somnolenţă diurnă excesivă este privarea voluntară de somn din motive socio-profesionale (lucrul acasă, urmărirea programelor la televizor, jocurile video, internetul). Dacă nu există o explicaţie socio-profesională pentru somnolenţa diurnă excesivă, atunci se poate vorbi despre o patologie a somnului. De exemplu, destul de frecvent întâlnită este apneea în somn.

Somnolenţa excesivă sau hipersomnia este descrisă ca fiind o stare de oboseală excesivă în timpul zilei, asociată cu tendinţă irezistibilă de a adormi în circumstanţe nepotrivite, apărută la o persoană la care somnul de noapte este aparent satisfăcător ca durată şi calitate. Mai mult de 40% din adulţi prezintă somnolenţă diurnă care le afectează capacitatea de muncă, cel puţin câteva zile pe lună.

Se descriu grade de somnolenţă variate în funcţie de gravitatea tulburărilor de somn, încât, pentru acelaşi număr de ore de somn pierdute, persoanele cu profesii monotone bazate pe automatism pot descrie o somnolenţă mai accentuată la locul de muncă decât cei cu profesii solicitante din punct de vedere intelectual, care, în schimb, au nevoie de sieste prelungite, cu impact asupra vieţii de familie. Există şi diferenţe între sexe, în sensul că femeile acuză o somnolenţă mai importantă, comparativ cu bărbaţii, pentru acelaşi grad de privare de somn.

Somnolenţa diurnă poate produce creşterea poftei de mâncare, ceea ce are drept urmare şi creşterea în greutate, cu consecinţe metabolice de multe ori devastatoare (diabet zaharat, obezitate, afecţiuni cardiovasculare).

Studii clinice au arătat că oamenii care dorm doar şase-şapte ore pe noapte prezintă o frecvenţă mai scăzută a mortalităţii, comparativ cu cei care dorm foarte mult. În prezent, comparativ cu bunicii sau străbunicii noştri, noi dormim cu 20% mai puţin.

Medicina somnului este o ramură medicală aflată la răscruce, între multe alte specialităţi: neurologie, endocrinologie, cardiologie, ORL, pneumologie şi psihiatrie. În ţara noastră, medicina somnului este încă în tranzit între aceste specialităţi, neavând încă un statut individual şi nefiind recunoscută ca specialitate aparte. Cu toate acestea, în România funcţionează multe centre de investigare a somnului (centre de polisomnografie), unde sunt diagnosticaţi şi trataţi pacienţii cu patologie a somnului.

"Somnul este salvatorul sistemului nervos", spunea IP Pavlov, renumit medic, laureat al Premiului Nobel. Printr-un ritm de viaţă echilibrat şi respectarea orelor de somn se poate evita apariţia somnolenţei diurne excesive.

* dr. Cristina Mihaela Ghiciuc este medic specialist medicină de familie, membră AMFOR (Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi Români) şi dr. Raluca Bercea, Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi