Despre suferinţele geniilor

Se vorbeşte întotdeauna cu admiraţie despre oamenii geniali. Pe de altă parte, există şi ipoteza că aceştia nu sunt tocmai normali. Ideea că suferinţa psihică este preţul genialităţii este veche.

Încă din Antichitatea greacă, Platon afirma că spiritele geniale sunt de obicei "sărite de pe fix". Iar discipolul său, Aristotel, se întreba "pentru ce toţi oamenii care au fost excepţionali în politică, în poezie sau în alte arte erau de tip melancolic?". Citatele de acest fel ar putea continua şi cu Evul Mediu, în care un autor afirma că "există întotdeauna un oarecare delir la marile spirite", stabilind astfel o legătură între nebunie şi geniu. Fără îndoială, personalităţile intens creative au bulversat întotdeauna sensibilitatea, concepţiile şi principiile etice ale contemporanilor, care, la rândul lor, nu au ezitat să le taxeze drept deviaţii mentale. Reţine atenţia, în acest sens, o tulburare psihiatrică numită sindrom bipolar, ciclotimie sau psihoză maniaco-depresivă. În această afecţiune există din punct de vedere psihic şi afectiv "urcuşuri" şi "coborâşuri", în care perioadele de excitaţie alternează cu crizele depresive. În prima dintre aceste perioade, persoana cunoaşte o supralicitare a activităţii profesionale cu euforie, impresie de forţă, vorbire rapidă, scăderea necesităţii de somn, o ideaţie sporită, pe scurt o frenezie creatoare. Ca exemplu este dat celebrul scriitor francez Victor Hugo, care, în toamna anului 1842, în numai şase săptămâni a scris piesa "Burgravii", precum şi şase mii de versuri în câteva luni, cât a fost exilat în Insula Jersey.

Lista personajelor celebre suspectate de a avea trăsături bipolare este impresionantă şi cuprinde, printre altele, pe: Alexandrul cel Mare, Napoleon, Dostoievski, Gauguin, Van Gogh, Goethe, Nelson, Tolstoi, Berlioz, Hemingway, Malraux, Virginia Woolf şi mulţi alţii...

Cazul compozitorului Schumann este caracteristic. După cum scrie psihiatrul Marc-Louis Bourgeois, "procesul creator la acest muzician hiperemotiv, idealist, generos este tipic bipolar. Compunerea operelor sale este ciclică, cu alternanţă a perioadelor de un entuziasm creator şi cu perioade depresive, total neproductive.

Bipolaritatea poate fi invocată şi în cazul lui Van Gogh, care a avut în anumite perioade o productivitate miraculoasă. În mai puţin de zece ani, din 1882 până la sinuciderea sa din 1890, el a realizat peste 900 de tablouri şi mai mult de o mie de desene, dintre care 90 în ultimele două luni ale zbuciumatei sale existenţe.

În domeniul politicii, despre prim-ministrul britanic Winston Churchill se ştie că trecea prin perioade ciclice şi făcea eforturi deosebite să-şi depăşească perioadele de depresie, pe care le numea "câinii negri".

O altă maladie mentală care fascinează cercetătorii este aşa-numitul "sindromul lui Asperger". Aceasta este o formă rară de autism, asociată cu dificultatea de a comunica cu semenii, dar însoţită de competenţe cognitive, uneori excepţionale, într-un anumit domeniu. În publicaţia "The Journal of Medical Biography" este analizată, ca un caz tipic al acestui sindrom, personalitatea lui Michel Angelo, acel geniu enciclopedic al Evului Mediu. Memoria lui extraordinară, modul de viaţă neobişnuit, perfecţionismul obsesiv, capacitatea insuficientă de comunicare sunt elemente caracteristice ale sindromului sus-amintit.

Încercând să descifreze substratul acestor tulburări, cercetătorii suedezi şi americani au făcut apel la o metodă nouă de analiză a scoarţei cerebrale numită tomografia prin emisie de pozitroni. Au fost analizate 14 persoane normale, capabile să treacă diferite teste de creativitate. Rezultatele au fost comparate cu cele ale bolnavilor psihici. S-a observat că la bolnavii psihici (schizofreni) există un număr mult mai mare de receptori pentru dopamină, un neurotransmiţător implicat în controlul mobilităţii, atenţiei, plăcerii, motivaţiei, somnului şi al capacităţii de cunoaştere. S-a conchis, de către autorii studiului, că substanţa menţionată ar juca un rol semnificativ în capacităţile creative şi ar putea constitui o verigă de legătură între creativitate şi psihopatologie.