Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Despre utilizarea antibioticelor în infecţiile dentare
Deşi mulţi dintre cei care suferă de "dureri de dinţi" apelează în primul rând la ajutorul antibioticelor şi nu al medicului, aceasta este o practică foarte greşită, care poate reduce durerea şi inflamaţia locală pe moment, dar nu tratează corect şi complet afecţiunea.
Utilizarea antibioticelor în afecţiunile dentare este recomandată doar în anumite situaţii şi mai ales atunci când medicul recomandă. Există obişnuinţa nejustificată ca infecţiile dentare să fie tratate cu ajutorul antibioticelor sau al medicamentelor antiinflamatoare, fără a vizita cabinetul stomatologic. În cazul infecţiilor dentare, tratamentul cu antibiotice reprezintă un mijloc complementar al manoperelor terapeutice. Atunci când pacientul îşi administrează antibiotice în mod empiric, va realiza o reducere a febrei, durerii şi a inflamaţiei, fără a reuşi însă să îndepărteze focarul infecţios. Din cauza particularităţilor anatomice ale dintelui, tratamentul infecţiei dentare este diferit. Astfel, infecţia dintelui nu va putea fi înlăturată complet decât prin îndepărtarea ţesutului infectat, manoperă care se realizează prin drenajul dintelui respectiv. Complementar, atunci când este cazul, medicul va indica şi antibiotice pe cale orală, pentru a grăbi vindecarea dintelui respectiv. În cazul în care pacientul are dureri dentare şi nu se poate prezenta la cabinetul stomatologic, se recomandă administrarea de medicamente antiinflamatorii. Atunci când pacientul acuză umflarea zonei dureroase, se pot administra antibiotice, consultându-se în prealabil medicul de familie. Administrarea de antibiotice trebuie făcută cu precauţie, pentru că pacientul în cauză poate avea boli asociate sau se poate afla într-o anumită stare fiziologică (sarcină, alăptare), care poate indica şi contraindica un anumit antibiotic. În cazul manoperelor sângerânde, efectuate în cavitatea bucală, medicul stomatolog va putea indica un anumit antibiotic, în funcţie de situaţia pacientului şi de manopera realizată. Antibioticul se va administra singur sau împreună cu un antiinflamator sau antimicotic. Abcesul dentar este una dintre afecţiunile pentru tratarea căreia medicul va indica administrarea de antibiotice. Primele simptome ale unui abces dentar sunt: disconfort la masticaţie şi la deschiderea gurii, durere pulsatilă în acea zonă, prezentă şi la atingerea dintelui, gust neplăcut în gură, febră, senzaţia de "dinte mai lung", sensibilitate la ingerarea de alimente calde, fierbinţi. Prima măsură pe care o poate lua pacientul până ajunge la medicul dentist este aplicarea de comprese reci sau de gheaţă pe zona tumefiată, precum şi administrarea de medicamente antiinflamatorii şi antialgice. Medicul dentist va recomanda un tratament cu antibiotic pentru mai multe zile şi va drena dintele respectiv în cabinet, prin metode specifice, moment în care durerea va scădea ca intensitate. Dacă infecţia este mai întinsă, se poate face o mică incizie a zonei tumefiate respective, pentru un drenaj corespunzător. Medicul dentist este cel care va stabili dacă dintele poate fi tratat ulterior dispariţiei abcesului sau va fi extras. Din aceste considerente nu este indicată utilizarea "după ureche" a antibioticelor.