Diabetul zaharat - depistare şi sfaturi practice

▲ Cea mai frecventă boală endocrină este considerată a fi diabetul zaharat, care include tulburări în metabolismul glucidelor, dar şi tulburări în metabolismul lipidelor şi proteinelor, având în comun hiperglicemia cronică ▲ Diabetul poate fi diagnosticat la un control medical de rutină, boala aflându-se, în acest caz, în fază precoce, pacientul fiind dirijat spre cabinetul de diabet şi de boli de nutriţie, unde este declarat diabetic ▲

Diabetul zaharat poate fi depistat atunci când pacientul prezintă simptome de bază ca: poliuria (eliminarea unei cantităţi crescute de urină), polidipsia ( consumul unei cantităţi mari de apă), polifagia (consumul unor cantităţi mari de alimente), scădere inexplicabilă în greutate, transpiraţii, senzaţie de leşin, stare generală alterată. Prezentarea pacientului care acuză aceste simptome, într-o fază avansată a bolii, trebuie considerată întotdeauna neglijenţa. Testul de bază pentru depistarea diabetului zaharat constă în măsurarea glicemiei (cantitatea de glucoză din sânge), dimineaţa, pe stomacul gol. Valorile glicemice cuprinse între 70-110 mg/dl sunt considerate normale.

În apariţia diabetului zaharat, factorii de risc prezintă un rol important. Dacă unul dintre părinţi are diabet este necesar a se controla nivelul glicemiei la 6 luni după vârsta de 20-25 ani, deoarece boala se moşteneşte. Pacientul trebuie avertizat în acest sens, astfel încât, pe lângă controlul periodic al glicemiei, să consume cantităţi reduse de glucide. Un alt factor de risc este stresul, la care se adaugă consumul exagerat de glucide, cu apariţia obezităţii, care este responsabilă de prevalenţa crescută a diabetului zaharat în ţările occidentale. De asemenea, sunt studii care arată că urbanizarea a determinat creşterea numărului de diabetici. Întoarcerea la modul de viaţă „tradiţional“ este asociată cu regresia bolii.

Tipuri de diabet

Când diabetul este suspectat în ambulator de către medicul de familie pacientul este dirijat spre cabinetul de boli de nutriţie şi diabet unde este încadrat în unul dintre tipurile de diabet zaharat: Tipul 1 - este cel care apare la tineri (înaintea vârstei de 30 ani), caracterizat prin necesitatea administrării insulinei de la apariţia bolii; acesta este un diabet zaharat insulino-necesitant, deoarece, fără terapia insulinică, pacientul merge spre deces; Tipul 2 - apare prin epuizarea rezervelor de insulină ale organismului. Acest tip de diabet este mai frecvent după vârsta de 40 de ani, la supraponderali, existând, în majoritatea cazurilor, istoric familial de boală; la început, acesta poate fi tratat cu antidiabetice orale urmând ca, în cazul unor rezultate nesatisfăcătoare, să se apeleze la insulină. Acest tip de diabet nu necesită administrarea insulinei pentru supravieţuire; Diabet gestaţional - este forma de diabet diagnosticat în timpul sarcinii; există şi alte forme specifice de diabet, asociate altor condiţii şi sindroame (endocrine, pancreatice, genetice).

Recomandări medicale

Bolnavul declarat diabetic este sfătuit să-şi schimbe stilul de viaţă. El primeşte de la medicul nutriţionist un tabel în care i se arată ce şi cât să mănânce, deoarece diabetul depistat în fază precoce se poate compensa prin dietă, încetinind evoluţia bolii. Deci, dieta este arma esenţială în tratamentul diabetului. Scopurile dietei sunt: menţinerea diabetului echilibrat, reducerea sau menţinerea greutăţii corporale, creşterea şi dezvoltarea armonioasă, în cazul copilului şi adolescentului, prevenirea complicaţiilor. Alte recomandări sunt: practicarea zilnică a exerciţiului fizic, consumul minim de alcool şi renunţarea definitivă la fumat.

După diagnosticare, diabeticul trebuie instruit. El trebuie să cunoască natura bolii, scopurile tratamentului, mijloacele de tratament şi modalităţile de supraveghere.

Glicemia trebuie măsurată lunar

Boala poate fi menţinută sub control numai printr-o colaborare strânsă între medicul de familie, medicul nutriţionist şi psiholog. Se recomandă diabeticilor să achiziţioneze un aparat de măsurare a glicemiei, ritmul măsurătorilor făcându-se o dată pe lună. Valorile crescute ale glicemiei pe o perioadă îndelungată au drept urmare apariţia complicaţiilor cronice: microangiopatia (retinopatia şi nefropatia), macroangiopatia (arterita membrelor inferioare, ateromatoza coronariană, accidente vasculare cerebrale) şi neuropatia, care se manifestă prin furnicături, senzaţie de arsuri, durere, crampe musculare, hipersensibilitate cutanată. Retinopatia diabetică evoluează cu scăderea acuităţii vizuale, ce poate merge până la orbire.

Prin tratamentul corect administrat, diabetul zaharat nu devine o boală invalidantă, pacientul diabetic putându-şi desfăşura activitatea zilnică în condiţii optime. În momentul de faţă, diabetul zaharat rămâne o afecţiune nevindecabilă. Tratamentul igienico-dietetic şi medicamentos corect administrate au drept scop întârzierea apariţiei redutabilelor complicaţii cronice.