Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Diagnostic şi tratament în adenopatia laterocervicală
Adenopatia laterocervicală reprezintă tumefierea anormală a unuia sau mai multor ganglioni limfatici de la nivelul gâtului. Adenopatia cervicală cronică este o tumefiere ganglionară ce persistă 3-4 săptămâni, fără a fi însoţită de o infecţie acută sau subacută, şi trebuie obligatoriu investigată de medicul specialist pentru a afla natura acesteia.
În medicină se descriu cinci forme clinice de adenopatie: - adenopatia indoloră (care nu doare) şi care constă în simpla tumefiere a ganglionilor (creşterea lor în dimensiuni), fără durere sau modificări ale tegumentului de la nivelui gâtului. De obicei, sunt mai mulţi ganglioni măriţi, iar afecţiunile cele mai frecvente însoţite de acest tip de adenopatie sunt sifilisul, hemopatiile (leucemii, boala Hodgkins) sau tuberculoza (adenopatia cazeoasă); - adenopatia dureroasă, care constă în mărirea ganglionilor, însoţită de durere şi semne locale de inflamaţie (roşeaţă a pielii, căldură locală). Pot fi afectaţi unul sau mai mulţi ganglioni şi, uneori, evoluţia poate fi spre supuraţie. Această adenopatie însoţeşte infecţii acute localizate (faringoamigdalite, infecţii buco-dentare, nazale, auriculare) şi se mai numeşte adenită septică; - adenopatia cazeoasă - în această formă ganglionii sunt contopiţi într-o masă unică, dură, cu adereţe la piele, ulceraţii, fistule şi cicatrici retractile şi se întâlneşte în tuberculoza ganglionară; - adenopatia dură nodulară - se întâlneşte în metastazele neoplazice în care, de obicei, este tumefiat un singur ganglion, foarte dur, nedureros şi care, treptat, îşi creşte dimensiunea. Poate fi vorba de o metastază a unui cancer deja diagnosticat sau poate fi un prim semn al unui cancer existent, dar care nu se ştie unde este localizat şi atunci se impun o serie de explorări care să găsească tumora primară, ce a generat apariţia metastazei ganglionare. De menţionat că suspiciunea de metastază ganglionară este confirmată sau nu de examenul anatomopatologic al ganglionului respectiv (deci este nevoie de o mică intervenţie chirurgicală care să preleve ganglionul pentru acest examen); - micropoliadenopatia, care constă în tumefierea uşoară a mai multor ganglioni de la nivelul gâtului (ganglioni mici, mobili, nedureroşi), care este frecvent întâlnită la copiii cu multiple episoade de faringoamigdalită, adenoidită. În faţa oricărei dintre aceste forme clinice de adenopatie suntem obligaţi să ne prezentăm la medic şi să efectuăm următoarele examene clinice şi paraclinice: - un examen ORL minuţios; - prelevarea de sânge pentru hemoleucograma cu formula leucocitară; - RBW (pentru depistarea sifilisului) şi IDR la PPD (pentru tuberculoză); - radiografie pulmonară şi cervicală. Dacă aceste metode nu ne orientează asupra unei cauze de apariţie a adenopatiei, se trece la explorări mai fidele: CT mediastin, tranzit baritat esofago-gastric, endoscopie laringiană, traheo-bronşică şi esofagiană, biopsie medulară, scintigrafie tiroidiană sau hepato-splenică. Cazurile incerte au nevoie de biopsie ganglionară şi examen antomo-patologic. Iată câteva dintre cele mai frecvente boli care se pot însoţi de adenopatie laterocervicală: - boli inflamatorii cornice microbiene (infecţii cronice banale, tuberculoză, sifilis, sarcoidoză); - boli inflamatorii cronice virale (mononucleoza infecţioasă); - boli inflamatorii cronice parazitare (toxoplasmoză, toxocaroză); - hemopatii maligne; - metastaze ganglionare date de diverse neoplazii. Atenţie! Orice mărire a ganglionilor de la nivelul gâtului ce durează mai mult de 3-4 săptămâni trebuie obligatoriu investigată de către medic care stabileşte cauza şi tratamentul adecvat.