Diagnostic şi tratament în parazitozele intestinale

Majoritatea bolilor parazitare nu pot fi diagnosticate numai prin examen clinic, fiind necesare investigaţii de laborator prin care să se stabilească dacă pacientul este infectat cu un parazit şi cu ce specie anume. Astfel, laboratorul joacă un rol important în stabilirea diagnosticului şi, în consecinţă, în alegerea chimioterapiilor corespunzătoare tratării lor.

Paraziţii intestinali ai omului se localizează la nivelul intestinului subţire (duoden, jejun, ileon) şi intestinului gros (colon).

Omul se infectează cu ocazia consumului de apă sau alimente contaminate sau prin intermediul mâinilor murdare, excepţie făcând îmbolnăvirea cu tenii, care se face prin consumul de carne de porc, vită sau peşte infestată.

Aceşti paraziţi sunt înghiţiţi sub formă de ouă, care, odată ajunse în intestin, dau naştere la paraziţii adulţi. Aceştia cresc, se hrănesc, iar când ajung la maturitate depun ouă, care sunt eliminate în mediul extern prin materiile fecale.

Prin nerespectarea condiţiilor de igienă are loc contaminarea altor persoane şi, astfel, ciclul evolutiv al parazitului reîncepe.

Diagnosticul de boală nu se poate pune numai pe baza simptomelor, care sunt sărace, necaracteristice, uneori absente, iar bolnavul nu-şi dă seama că este posesorul unor paraziţi intestinali.

Totuşi, semne ca lipsa poftei de mâncare, greaţă, vărsături, diaree, colici abdominale, indispoziţie, uşoară anemie sau slăbire pot indica existenţa unor paraziţi intestinali.

Precizarea diagnosticului etiologic se bazează pe evidenţierea, în materiile fecale, a parazitului ca atare, ouălor, chisturilor sau formelor vegetative.

Diagnosticul este mai simplu în situaţia în care bolnavul elimină parazitul ca atare. În aceste situaţii este bine ca la laborator să se trimită direct parazitul şi nu materiile fecale.

Pentru un examen coproparazitologic de rutină se recomandă examinarea a trei probe într-un interval de 14-21 zile.

În cazul probelor pozitive după tratarea infecţiei parazitare, examenul coproparazitologic de control se va efectua după trei săptămâni de la terminarea tratamentului.

Nu administraţi tratament, decât după examenul de laborator!

Atunci când suspiciunea de parazitoză este tratată şi mai ales tratată repetitiv, fără a avea confirmarea laboratorului, poate fi total greşit, deoarece toate medicamentele antiparazitare convenţionale sunt hepatotoxice (în diferite grade). Astfel, administrarea repetată şi nejustificată a antiparazitarelor (practicată de mamele „hiperprotectoare“) poate dăuna mai grav sănătăţii copiilor (hepatite cronice postmedicamentoase) decât ar dăuna parazitul în sine.

O alternativă la tratamentul clasic o reprezintă terapia naturistă, cura de seminţe de dovleac fiind considerată a fi de mare ajutor împotriva paraziţilor.

Măsurile profilactice în vederea limitării acestor afecţiuni constau în:

- depistarea şi tratarea bolnavilor şi purtătorilor sănătoşi;

- eliminarea posibilităţilor de contaminare prin sol, apă potabilă, fructe şi legume nespălate;

- controlul parazitologic al colectivităţilor din creşe, grădiniţe, precum şi al celor ce lucrează în industria alimentară;

- formarea deprinderilor igienice.