Dicţionar medical

- vărsătură: expulzie pe gură a conţinutului stomacului. Voma, provocată de contracţia diafragmului şi a muşchilor abdominali, este, de asemenea, un act reflex: orice excitaţie a tractului digestiv poate determina o incitaţie vomitivă transmisă centrilor nervoşi bulbari prin intermediul nervilor glosofaringian şi pneumogastric;

- vărsătură a sugarului: expulzie, alimentară sau nu, de abundenţă medie sau mare, a conţinutului stomacal al sugarului;

- vâscozitate: proprietate a fluidelor de a fi vâscos, de a opune rezistenţă la curgere, din cauza frecării interioare;

- vascular: termen care se referă la vasele de sânge;

- vascularită: inflamaţie a peretelui vaselor sangvine. Poate determina stenoză (îngustare) sau o ocluzie a vasului atins. Ţesuturile irigate de acest vas sunt atunci lezate sau chiar distruse prin ischemie (întreruperea sau diminuarea circulaţiei sangvine);

- vascularizaţie: totalitatea vaselor sangvine sau limfatice ale unui organ, ale unei structuri biologice;

- vasculopatie: afecţiune a vaselor sangvine;

- vase limfatice: aceste canale au ca funcţie drenarea lichidului interstiţial situat între celulele organelor, limfa. Acestea completează acţiunea venelor. Capilarele limfatice, care iau naştere în organe, se unesc în vase din ce în ce mai mari, apoi se adună la un loc. De altfel, pe traiectul vaselor limfatice sunt eşalonate mici structuri care intervin în apărarea imunitară, ganglionii limfatici;

- vaselină: substanţă grasă, derivată de la petrol, care intră în compoziţia pomezilor. Vaselina este moale, albă, inodoră şi onctuoasă la pipăit. Aplicată pe piele, aceasta nu este absorbită, ceea ce justifică utilizarea sa ca excipient în anumite pomezi;

- vase sangvine: acestea sunt arterele, arteriorele, capilarele sangvine, venulele şi venele. Arterele sistemice, care iau naştere din aortă, conduc sângele oxigenat provenit din ventriculul stâng al inimii până la muşchi şi la diferite organe pentru a le aduce oxigen şi substanţe nutritive. Ele se împart în multiple arteriole, apoi într-o infinitate de capilare, la nivelul cărora se efectuează schimburile dintre sânge şi celule. Pornind de la celule, capilarele se unesc pentru a forma venule, care, la rândul lor, converg pentru a constitui vene de calibru din ce în ce mai mare; ansamblul venelor sistemice se varsă în venele cave superioară şi inferioară, care se varsă în auriculul drept, aducând, astfel, inimii drepte sângele desaturat, care a pierdut o parte din oxigenul său în contact cu celulele. În mod similar, artera pulmonară, pornită din ventriculul drept, se împarte în două ramuri mari, care, la rândul lor, dau naştere unor ramuri din ce în ce mai mici, conducând sângele dezoxigenat spre cei doi plămâni; arteriorele pulmonare se împart, la rândul lor, într-o infinitate de capilare, la nivelul cărora se efectuează, între sânge şi aerul alveolelor pulmonare, schimburile gazoase care permit oxigenarea sângelui şi eliminarea dioxidului de carbon. Capilarele pulmonare se unesc pentru a forma venele, apoi vene de calibru mai mare, care converg spre cele patru vene pulmonare, ce se varsă în auriculul stâng.