Dicţionar medical

- vaccinare: administrare a unui vaccin care are drept efect conferirea unei imunităţi active, specifice pentru o boală, făcând organismul refractar la această boală. Dat fiind faptul că imunizarea activă nu se instalează decât după câteva zile sau câteva săptămâni de la administrarea vaccinului, vaccinarea reprezintă, de cele mai multe ori, un mijloc de prevenire faţă de o infecţie dată. Dar ea mai poate fi utilizată, de asemenea, şi pentru a întări mijloacele de apărare ale organismului faţă de o infecţie deja instalată (vaccinoterapie). Serovaccinarea asociază vaccinarea (protecţia pe termen lung) şi seroterapia (actiunea imediată); astfel se previne tetanosul la persoanele nevaccinate în cazul unei răniri, fie ea şi minimă (înţepătura cu un spin de trandafir, de exemplu);

- vaccinoterapie: utilizare a unui vaccin în scop curativ şi nu în scop preventiv. Vaccinoterapia este utilizată pentru efectele nespecifice pe care le produce injectarea unui vaccin; o vaccinare antrenează, în fapt, o febră şi reacţii inflamatorii, care pot servi la stimularea mijloacelor de apărare ale organismului în infecţiile recidivante sau trenante sau cu perioadă de incubaţie lungă. Utilizarea BCG-ului (vaccinul antituberculos) în tratamentul unor afecţiuni maligne, ca mielomul multiplu, leucemia şi mai ales cancerul vezicii, este în curs de evaluare;

- vacuolă: organit important al celulei, delimitat de o membrană plasmatică numită tonoplast, care îşi măreşte volumul periodic, umplându-se cu apă, iar apoi se contractă brusc, eliminând conţinutul în afara celulei. Sub acţiunea diferiţilor factori, forma şi distribuţia vacuolelor în celulă pot varia. Vacuolele, după rolul fiziologic şi consistenţa lor, pot fi grupate în: vacuole neuronare, vacuole digestive, vacuole gazoase şi vacuole propriu-zise;

- vacuolizare: proces de fromare a unor vacuole, care conţin diferite substanţe şi sunt înconjurate de membrane;

- vagal: ce ţine de nervul vag. Relativ la nervii vagi sau pneumogastrici. O sincopă vagală este o scurtă pierdere a stării de conştienţă provocată de o prea mare activitate a nervilor pneumogastrici;

- vagotomie: secţionarea nervului vag cu ajutorul intervenţiei chirurgicale. Secţionare chirurgicală a nervului pneumogastric, ori nervul vag, la nivelul abdomenului;

- vagotonie: stare de predominanţă vagală, caracterizată prin moleşeală, bradicardie, peristaltism exagerat, dispariţia reflexului faringian;

- valgus: care se depărtează spre exterior în raport cu axa corpului. Termenul genu valgum desemnează astfel o deviere a axului gambei spre exteriorul axei coapsei; atunci când genunchii se ating, subiectul are picioarele depărtate. În acelaşi fel, halux valgus este o deviere a degetului mare de la picior către celălalt, responsabil de o tumefiere dureroasă, denumită curent bătătură (mont);

- văl palatin sau al palatului: parte posterioară a palatului, care separă cavitatea bucală de nazofaringe (partea faringelui situată în spatele foselor nazale). Marginea posterioară a vălului palatin prezintă în mijloc lueta (omuşorul) şi, de fiecare parte a acestuia, două pliuri, stâlpii palatini, de care sunt lipite amigdalele.