Dicţionar medical

- ureter: conduct care permite urinei să se scurgă din bazinetul renal în vezică;

- ureterită: inflamaţie acută, subacută sau cronică a peretelui ureteral, de cele mai multe ori de origine infecţioasă;

- urgenţă: situaţie patologică în care un diagnostic şi un tratament trebuie să fie realizate foarte repede;

- uricolitic: medicament utilizat în tratamentul hiperuricemiei (creşterea anormală a nivelului de acid uric în sânge);

- uricozuric: medicament utilizat în tratamentul de fond al gutei. Uricozuricele cresc eliminarea acidului uric prin urină. Ele sunt indicate pe cale orală, în caz de hiperuricemie (creşterea concentraţiei sangvine de acid uric), atunci când aceasta dă naştere unor complicaţii (gută). Acestea sunt contraindicate în situaţiile care favorizează formarea de calculi de acid uric în căile urinare. Uricozuricele pot cauza tulburări funcţionale ale tiroidei, reacţii alergice, dureri gastrice şi diaree;

- uricurie: eliminare urinară de acid uric. Uricuria este cuprinsă în mod normal între 0,5 şi 0,8 grame, adică între 3 şi 4,8 milimoli pe 24 ore. O hiperurie (eliminare urinară excesivă de acid uric) poate fi semnul unei litiaze urice (prezenţa de calculi de acid uric în căile urinare), al unei gute sau al unei litiaze urice (prezenţa de calculi de acid uric în căile urinare), al unei gute sau al unei lize tumorale (distrugerea unei importante mase tumorale) spontane sau provocate (prin chimioterapie). Aceasta mai poate fi legată şi de luarea anumitor medicamente (uricozurice). O hipouricurie (eliminarea urinară scăzută de acid uric) evidenţiază, de cele mai multe ori, o insuficienţă renală. Sinonim: uraturie;

- urină (pierdere sau scăpare): scurgere anormală, involuntară, de urină, determinată de afectarea unuia sau mai multor componente, organice sau funcţionale, implicate în actul continenţei urinare;

- urobilină: pigment biliar galben-portocaliu. Urobilina este formată în intestine, sub acţiunea bacteriilor, plecând de la un alt pigment biliar, bilirubina, şi este eliminată, în cea mai mare parte, prin fecale. În caz de retenţie biliară, de exemplu în cursul unui icter declanşat de un calcul care obstruează canalele biliare, pigmenţii biliari nu mai pot fi eliminaţi în fecale (care sunt atunci decolorate) şi se acumulează în urină;

- urocultură: este o metodă de detectare a prezenţei microorganismelor în urină; urina recoltată într-un recipient steril va fi cultivată pe diferite medii de cultură, urmărindu-se creşterea coloniilor microbiene;

- urokinază: enzimă produsă de către rinichi şi excretată în urină. Urokinaza are proprietatea de a degrada fibrina, substanţă proteică ce intervine în formarea cheagului în cursul procesului de coagulare a sângelui;

- urolog: medic specialist în urologie (specialitate chirurgicală care studiază şi tratează afecţiunile aparatului reno-urinar şi ale organelor genitale masculine);

- uropatie: orice boală care afectează aparatul urinar (bazinete, uretere, vezica şi uretra).