Dicţionar medical

- tulburare obsesiv-compulsivă: tulburare psihică caracterizată prin teama obsesivă a unei persoane de anumite situaţii sau evenimente (teama de boală, de microbi, de a nu uita uşa deschisă), însoţită de efectuarea repetitivă a unor gesturi (compulsii) menite să-i diminueze teama; de exemplu: spălatul frecvent pe mâini, verificarea închiderii uşii de 3 ori;

- tulburare schizoafectivă: afecţiune psihică care prezintă manifestări atât din schizofrenie, cât şi din boala bipolară;

- tulburări ale dezvoltării: întârzierea psihomotorie este un motiv frecvent de consultaţie medicală. De fapt, absenţa achiziţiilor psihomotorii normale la sugar şi dificultăţile şcolare ale copilului sunt cele care alertează în cea mai mare măsură părinţii. Totuşi, unii dintre ei se neliniştesc fără motiv şi compară prea sistematic copilul lor cu cei din clasa sa de vârstă. La un copil trebuie apreciate întotdeauna separat achiziţiile manuale (apucare şi grafism), achiziţiile de limbaj (înţelegerea şi exprimarea) şi achiziţiile relaţionale. De altfel, rapiditatea dezvoltării intelectuale nu permite nici o apreciere dinainte a calităţii sale finale. Se întâmplă, totuşi, ca un copil să aibă probleme de autonomie şi de adaptare. Orice suspiciune de întârziere psihomotorie trebuie să conducă la o consultaţie pediatrică, care va verifica în special calitatea vederii şi a auzului copilului, precum şi starea sa neurologică. În perioada de la naştere până la 1 an, excluzând cauzele organice, originea tulburărilor de dezvoltare trebuie căutată în ritmurile copilului (îngrijire, contacte, hrană, somn) şi în profilul psihologic al mamei. Frecvent, intervin şi alţi factori, exteriori unităţii mamă/copil: mediul dificil, conflictul conjugal, evenimentele traumatizante. De asemenea, sunt de luat în considerare desfăşurarea sarcinii şi a naşterii, raportul dintre imaginea reală şi imaginea ideală a copilului. O serie de tulburări, în principal de ordin psihosomatic, pot proveni dintr-o neadaptare reciprocă mamă/copil, mai ales în al doilea semestru: anorexie, vomă, mericism (rumegarea alimentelor), dificultăţi de înţărcare, colici, eczemă, insomnie. În general, astfel de tulburări pot fi tratate printr-o acţiune psihoterapeutică. În cazurile cele mai grave riscă să se instaleze un sindrom de carenţă afectivă. Atunci se dovedeşte necesară o intervenţie rapidă, într-un cadru specializat;

- tumefacţie: umflătură, modificare locală de formă şi volum, provocată de tulburări ale circulaţiei sângelui, secundare, de cele mai multe ori, unui proces inflamator local. Sinonim: tumefiere;

- tumor: semn clasic al inflamaţiei care semnifică modificarea de volum (tumefierea, umflarea) zonei inflamate.