Dicţionar medical

- traumatism fizic: totalitate a tulburărilor fizice şi a leziunilor unui ţesut, a unui organ sau a unei părţi a corpului, provocate accidental de către un agent fizic exterior;

- traumatism psihic: totalitate a tulburărilor psihice sau psihosomatice provocate accidental de un agent exterior subiectului. Manifestările unui traumatism psihic depind de personalitatea subiectului şi de încărcătura emoţională a evenimentului în cauză (agresiune, catastrofă, jignire, stres prelungit). Un traumatism psihic se traduce printr-o reacţie acută (repaus, criză de angoasă, stare de confuzie şi stupoare), care se poate prelungi prin tulburări de readaptare: nevroză traumatică (sau reacţională), apropiată de nevroza clasică, dar mai puţin structurată, sinistroză (subiectul amplifică prejudiciul suferit), sindrom subiectiv posttraumatic (oboseală, dureri, dureri de cap, leşinuri), coşmaruri, hipotensiune ortostatică (ameţeală la ridicare şi la poziţia în picioare), vertije, acufene (percepţie, în general eronată, a unei senzaţii sonore);

- traumatologie: specialitate medicală şi chirurgicală consacrată studiului şi tratamentului traumatismelor fizice;

- travaliu: fază a naşterii marcată prin asocierea contracţiilor uterine dureroase, din ce în ce mai dese, cu scurtarea şi dilataţia colului uterin. Travaliul are o durată variabilă de la o femeie la alta şi este, adesea, mai lung pentru o primă naştere decât pentru următoarele;

- tremor: mişcare anormală, caracterizată prin oscilaţii ritmice involuntare ale unei părţi a corpului (membru, trunchi, faţă). Se disting mai multe tipuri de tremor, în funcţie de circumstanţele lor de apariţie:

- tremorul de repaus este un semn caracteristic al sindromului parkinsonian. Tremurătura atinge mai ales extremităţile, predominant mâinile (mişcări de „fărâmiţare a pâinii“);

- tremorul de atitudine nu apare decât atunci când subiectul menţine o poziţie, de exemplu, dacă i se cere să ţină braţele întinse în faţă. Cea mai des întâlnită este tremurătura fiziologică, provocată de emoţie sau favorizată de excitante (cafea). O altă formă este tremurătura cauzată de luarea unui medicament. Al treilea tip de tremurătură de atitudine este tremurătura esenţială (de cauză necunoscută), denumită tremurătură senilă, dacă apariţia ei este tardivă. Destul de frecventă (afectează 2% din populaţie), aceasta atinge extremităţile membrelor şi mai ales capul. Dacă amploarea tremurăturii deranjează viaţa curentă (alimentaţie, îmbrăcare), se prescrie un medicament betablocant ori un antiepileptic;

- tremorul de acţiune survine atunci când subiectul efectuează o mişcare voluntară. Poate fi o complicaţie a unei tremurături de atitudine, care evoluează de multă vreme. În alte cazuri, face parte dintr-un sindrom cerebelos (prin atingerea creierului mic sau a căilor nervoase aflate în conexiune cu el). Tremurătura predomină la rădăcina membrelor (umeri, şolduri), creând un handicap serios.

Un medicament antiepileptic sau antiischemic poate fi prescris. Totuşi, vindecarea completă a unei tremurături de origine cerebeloasă este rară. Sinonim: tremurătură.