Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Dicţionar medical

Dicţionar medical

Data: 06 Mai 2009

- trasor: substanţă chimică utilizată pentru studierea unui fenomen, a unei boli sau a altei substanţe. Sinonim: marker, indicator;

- trasor genetic: secvenţă ADN variabilă de la individ la individ, dar a cărei localizare este necunoscută. Sinonim: indicator genetic, marker genetic;

- trasor radioactiv: substanţă radioactivă a cărei prezenţă sau al cărei traiect într-un ţesut, organ sau organism viu pot fi uşor detectate cu un dispozitiv adecvat. Poate fi utilizată pentru studierea unui fenomen, a unei boli sau a altei substanţe. Trasorii radioactivi sunt substanţe care pot fi introduse în foarte mici cantităţi într-un organism pentru a urmări repartiţia lor în scopuri experimentale, îndeosebi biologice sau medicale. Aceştia prezintă avantajul, spre deosebire de majoritatea trasorilor neradioactivi, de a nu perturba metabolismul studiat, având în vedere cantităţile foarte mici. Sinonim: indicativ radioactiv, marker radioactiv;

- tratament: totalitate a metodelor întrebuinţate pentru a lupta împotriva unei boli şi a încerca să fie vindecată. Tratamentul face apel la principiile terapeuticii, pe care medicul le adaptează, în modul cel mai potrivit, la cunoştinţele actuale privind fiecare caz în parte. Se deosebesc tratamentele medicale, care utilizează medicamente şi diverse mijloace fizice (kineziterapie, radioterapie), şi tratamente chirurgicale, cu diverse instrumente şi sub diferite modalităţi de anesteziere;

- traumă: leziune determinată de factori agresivi externi, care pot fi fizici (temperatura crescută, scăzută, apă, raze solare, UV, radiaţii), chimici (substanţe corozive, acizi, baze), mecanici (lovire, cădere, secţionare, înjunghiere), psihici. Sinonim: traumatism;

- traumatism cranian: şoc accidental pe craniu, complicat sau nu cu leziuni ale encefalului. Traumatismele craniene sunt frecvente. Principala lor cauză este reprezentată de accidentele rutiere, responsabile de jumătate dintre traumatismele craniene severe, în particular la tineri, la care constituie prima cauză de mortalitate. Alte origini sunt căderile, îndeosebi înainte de 15 ani şi după 65 de ani, apoi accidentele de muncă şi sportive, accidentele casnice şi agresiunile. În afara cazurilor benigne, caracterizate printr-o durere, un hematom sau o plagă a pielii capului, traumatismele craniene pot fi sursa leziunilor primare (care apar imediat) sau secundare (care se produc la câteva ore până la câteva luni după traumatism);

- traumatism cranian al copilului: în mod schematic, cazurile copiilor care au suferit un traumatism cranian se împart în trei grupe, după riscul fracturii şi după complicaţiile pe care le prezintă:

- grupa de risc foarte mic cuprinde cazurile cele mai frecvente: copii mai mari de 2 ani care prezintă plăgi superficiale, dureri de cap şi ameţeli trecătoare;

- grupa de risc intermediar include copiii sub vârsta de 2 ani, copiii care şi-au pierdut conştienţa pe o durată necunoscută sau care prezintă vărsături, o amnezie privind accidentul, un traumatism care atinge şi o altă parte a corpului (îndeosebi faţa);

- grupa de risc ridicat corespunde copiilor care prezintă o tulburare a stării de conştienţă imediată, somnolenţă, apatie) sau mai ales secundară (survenind în cel de-al doilea timp, după vindecarea aparentă) sau în caz de fractură.