Dicţionar medical

- toleranţă imunitară: capacitate a sistemului imunitar al organismului de a suporta prezenţa antigenelor, fără a manifesta reacţie imunitară de apărare. Sistemul imunitar al unui organism este tolerant în mod normal la proprii săi constituenţi (autoantigene), în timp ce faţă de antigenele străine rămâne sensibil. Întreruperea toleranţei faţă de autoantigene provoacă bolile zise autoimune. Este redusă la minimum capacitatea de reacţie a organismului faţă de agenţii nocivi, apărând, de obicei, în cursul anumitor boli infecţioase (gripa, rujeola, tusea convulsivă, tuberculoza gravă). În cursul bolii dispare hipersensibilitatea la substanţele faţă de care organismul a fost alergizat în prealabil. Sinonim: anergie;

- tomodensitometrie: examen radiologic care utilizează tomodensitometrul sau scanerul cu radiaţii X, care permite obţinerea, sub formă de imagini numerice, a unor secţiuni foarte fine ale organelor examinate. Scanografia permite cercetarea afecţiunilor care au sediul în cap (creier, hipofiză, ochi şi căi optice, cavităţi sinuzale şi rinofaringiene, în rahis şi în măduva spinării, în torace, în abdomen, în bazin şi în membre (schelet);

- tomodensiometru: aparat de imagerie medicală, compus dintr-un sistem de tomografie (care dă imagini în secţiune ale unui organ) şi dintr-un ordinator, care efectuează analize ale densităţii radiologice punct cu punct, pentru a reconstitui aceste imagini în secţiuni fine, afişate în nuanţe de gri, pe un ecran video. Scanerul cu raze X permite realizarea unui examen denumit tomodensitometrie. Sinonim: scanner sau scaner cu raze X;

- tomografia optic coerentă: metodă neinvazivă ce permite determinarea defectelor prezente în grosimea maselor ceramice depuse pe infrastructura protezelor parţiale fixe;

- tomografie: examen radiologic care permite vizualizarea structurilor anatomice sub formă de secţiuni;

- tomografie de emisie cu foton unic: tehnică de imagerie medicală bazată pe detectarea, cu o cameră specială, a radiaţiilor gamma emise de o substanţă radioactivă introdusă în organism (scintigrafie), ceea ce permite obţinerea de imagini în secţiune (tomografii) ale diferitelor organe. Cele două aplicaţii majore ale tomoscintigrafiei sunt explorarea inimii şi cea a creierului;

- tomografie prin emisie de pozitroni: tehnică de imagerie medicală bazată pe detecţia, cu un aparat adecvat, a radiaţiilor asociate pozitronilor (particule elementare uşoare, de aceeaşi masă cu electronii, dar cu încărcătură pozitivă), emişi de o substanţă radioactivă, introdusă în organism, care permite obţinerea de imagini în secţiune (tomografii) ale unor organe. În engleză, Positrons Emission Tomography (PET), tomografia prin emisie de pozitroni (T.E.P.) permite obţinerea, în câteva secunde, a unei imagini în secţiune, ceea ce face din ea un instrument deosebit de adecvat pentru observarea fenomenelor fiziologice ca debitul sau volumul sangvin, metabolismul glucozei sau al oxigenului, sinteza proteinelor. Această tehnică este utilizată, în principal, pentru examinarea inimii şi creierului, dar sunt posibile şi examinările oaselor, rinichilor şi plămânilor.