Dicţionar medical

- tiroglobulină: proteină, precursor al hormonilor tiroidieni, sintetizată de către celulele tiroidiene şi stocată în glanda tiroidă;

- tiroidă (cancer de): cancer care atinge glanda tiroidă sub forma unui adenocarcinom (cancer al ţesutului glandular), a unui carcinom (cancer al epiteliului) sau a unui limfom (proliferare malignă a limfocitelor). Semnele revelatoare pot fi un nodul tiroidian perceptibil la palpare, dar care nu se manifestă prin nici un alt simptom, ori care antrenează o compresie a glandei tiroide, o creştere în volum a ganglionilor gâtului sau metastaze pulmonare sau osoase;

- tiroidă (cancer medular de): cancer al glandei tiroide dezvoltat pe seama celulelor C ale acestei glande, care secretă calcitonina (hormon care micşorează nivelul de calciu din sânge);

- tiroidă (glandă): glandă endocrină situată la baza feţei anterioare a gâtului, responsabilă de sinteza şi secreţia hormonilor tiroidieni, sub controlul hipofizei. Glanda tiroidă este un organ de volum mic, cântărind mai puţin de 30 grame în stare normală. Tiroida este un organ foarte superficial, uşor accesibil inspectării şi palpării;

- tiroidectomie: îndepărtarea chirurgicală a unei părţi sau a totalităţii glandei tiroide. Tiroidectomia este o intervenţie chirurgicală frecventă, indicată în mai multe boli tiroidiene: hipertiroidie (creşterea patologică a producţiei de hormoni tiroidieni), a cărei formă cea mai obişnuită este boala lui Basedow, nodul izolat, guşa nodulară (hipertrofie a glandei asociată cu mai mulţi noduli), cancer tiroidian;

- tiroidei (nodul al): tumefacţie localizată a glandei tiroide. Prezenţa unuia sau mai multor noduli ai tiroidei este foarte frecventă, mai ales la femei. Aceştia sunt benigni în majoritatea cazurilor. Un nodul al tiroidei nu antrenează, de cele mai multe ori, nici un simptom; mai rar, el provoacă o jenă cervicală sau semne de disfuncţie a glandei tiroide (hipotiroidie sau hipertiroidie);

- tiroidian (hormon): hormon sintetizat de către glanda tiroidă şi utilizat în tratamentul disfuncţiilor tiroidiene. Hormonii tiroidieni cuprind două substanţe; ambele conţin iod, tiroxina (denumită şi tetraiodotironină, ori T4) şi triiodotironina (sau T3). T4 este, de departe, cea mai importantă cantitativ, dar odată aflată în ţesuturi, se transformă în T3, forma cea mai activă a hormonilor tiroidieni. Hormonii tiroidieni stimulează consumul de oxigen tisular şi celulele organismului. Mai mult, ei sunt indispensabili creşterii şi maturării scheletului şi sistemului nervos. De asemenea, participă şi la metabolismul lipidelor şi glucidelor;

- tiroidită: inflamaţie a glandei tiroide;

- tirotomie: deschidere chirurgicală a laringelui, pe întreaga sa înălţime sau numai pe o porţiune. Sinonim: laringotomie;

- tirotoxicoză: totalitatea simptomelor consecutive unei hipertiroidii (secreţie excesivă de hormoni tiroidieni);

- tiroxină: hormon iodat secretat de glanda tiroidă. Sinonim: tetraiodotironina, T4.