Dicţionar medical

- supraocluzie: acoperire excesivă a incisivilor inferiori de către incisivii superiori. Supraocluziile sunt provocate de o dezvoltare insuficientă a maxilarului inferior şi/sau superior la nivelul premolarilor şi molarilor. Tratamenul vizează, într-o primă etapă, tratarea simptomelor supraocluziei prin purtatul unui aparat care împiedică dinţii inferiori să fie în contact cu palatul. Tratamentul de fond al supraocluziei constă în corectarea raportului dintre maxilarele inferior şi superior cu ajutorul unei punţi fixe sau al unui aparat ortodontic;

- supraponderal: care are o greutate corporală superioară greutăţii ideale, dar care nu este încă obez;

- supraspinoşilor (sindrom al): sindrom caracterizat printr-o durere de umăr resimţită în momentul abducţiei braţului, adică atunci când acesta este îndepărtat de corp, la trecerea spre 70 de grade. Sindromul se referă la ansamblul de muşchi şi tendoane care întăresc umărul, muşchii rotatori. Lezarea acestui ansamblu poate avea origini multiple (tendinită, calcificare intratendinoasă, ruptură de tendon, conflict mecanic cu acromionul). Uneori, poate surveni o impotenţă parţială a umărului;

- supraveghere medicală prenatală: supravegherea medicală a sarcinii este făcută de către un ginecolog sau de către o moaşă, în cabinet sau într-o maternitate. Aceasta constă într-o serie de examene medicale, între care unele sunt obligatorii;

- supuraţie: producere şi scurgere de puroi. O supuraţie este cauzată de evoluţia spontană a unei infecţii cu germeni piogeni (care provoacă apariţia puroiului). Ea provine sau nu dintr-o colecţie purulentă (abces), care poate fi superficială, ca în cazul unui furuncul (inflamaţia unui folicul pilosebaceu produsă de un stafilococ) sau al unui abces al gingiei, ori profund şi localizat atunci într-un organ: ficat, plămân, creier, rinichi. O supuraţie se scurge dintr-un abces fie spontan, prin intermediul unei fistule (canal patologic), fie prin deschidere chirurgicală;

- supuraţie pulmonară: inflamaţie acută netuberculoasă a parenchimului pulmonar;

- surditate: micşorare foarte pronunţată sau chiar inexistenţa totală a auzului, fie că acestea sunt de origine congenitală sau dobândite;

- surdomut: subiect care, din cauza unei surdităţi congenitale sau dobândite în prima copilărie, n-a putut să înveţe să vorbească normal. Un subiect atins de surdomutitate poate învăţa să pronunţe cuvinte mulţumită ortofoniei, neputând totuşi să se dispenseze de citirea pe buze şi nici de limbajul prin semne;

- surfactant: substanţă care tapetează interiorul plămânilor. Surfactantul, constituit în principal din fosfolipide, formează o peliculă foarte subţire, care acoperă totalitatea suprafeţei interioare a alveolelor pulmonare;

- surmenaj: stare caracterizată prin oboseală accentuată, care se poate manifesta prin scăderea capacităţii de concentrare, de muncă, cefalee, iritabilitate sau somnolenţă. Poate apărea în urma unui efort prelungit şi intens, fizic sau intelectual.