Dicţionar medical

stomatognat (sistem): sistemul de organe şi ţesuturi care formează cavitatea bucală (compus din arcadele dentare, oasele maxilare, articulaţia temporo-mandibulară, muşchii masticatori, limba, glandele salivare, mucoasa cavităţii bucale). Sinonime: sistemul oro-facial, sistem masticator, aparat dento-maxilar;

stomatolog: medic specialist care se ocupă cu studiul, diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor danturii;

stomie: tehnică chirurgicală care constă în punerea cap la cap a doua organe cavitare (de exemplu, stomacul şi intestinul subţire) sau a unui organ cavitar (colon, ureter) cu pielea. În acest ultim caz, termenul de stomie desemnează atunci prin extensie şi rezultatul intervenţiei, adică orificiul de curgere a materiilor fecale sau a urinei;

stop cardio-circulator: încetare spontană ireversibilă a unei activităţi cardiace eficace, care antrenează o oprire a perfuzării organelor vitale. Un stop cardio-circulator este denumit în mod obişnuit stop cardiac. Se mai vorbeşte adesea şi de o ineficienţă cardiovasculară;

strabism: defect al paralelismului axelor vizuale, caracterizat printr-o deviaţie a axei unui ochi în raport cu celălalt şi asociat cu o tulburare vizuală. Strabismul este o afecţiune deosebit de frecventă, care afectează, în principal, copiii în primii lor ani de viaţă;

streptococ: familie bacteriană care grupează mai multe tipuri de coci (bacterii de formă rotundă). Se disting peste 20 de grupuri, cei mai virulenţi fiind cei din grupul A, din cauza unei capsule şi a unui antigen de suprafaţă numit proteina M, apoi, într-o mai mică măsură, cei din grupurile B şi D;

streptococ beta hemolitic: tip de streptococ responsabil de reumatismul articular acut;

streptococcus pneumoniae: bacterie responsabilă de infecţii bronhopulmonare şi otorinolaringologice, susceptibile să se complice cu meningite; bacilul pneumoniei. Sinonim: pneumococ;

streptococemie: septicemie (stare infecţioasă generalizată) cu streptococ. Streptococemiile sunt provocate de trecerea în sânge a streptococilor, plecând de la un focar de infecţie iniţial. Astfel de infecţii sunt rare. O septicemie cu streptococ poate antrena formarea unui focar infecţios supurat, cu localizare hepatică, pulmonară sau osteoarticulară;

streptococie: infecţie provocată de un streptococ. Streptococii sunt germeni piogeni (susceptibili să antreneze formarea de puroi); se deosebesc, după cum are sau nu are loc formarea de puroi, streptocociile supurative şi streptocociile nesupurative;

streptococie nesupurativă: complicaţie, zisă poststreptococică, a unei infecţii cu streptococ, provocată de o dereglare a sistemului imunitar. Streptocociile pot apărea la mai multe săptămâni după infectarea iniţială, atunci când germenii au dispărut din organism. Ele antrenează un important sindrom inflamator. Reumatismul articular acut (inflamaţie a articulaţiilor mari şi a inimii), glomerulonefrita acută (atingere a rinichilor, care se traduce prin edeme şi o hipertensiune arterială), coreea Sydenham (atingere neurologică ce se manifestă prin mişcări anormale), eritem nodos (plăci cutanate dureroase) sunt streptococii nesupurative.