Dicţionar medical

stoicism: rezistenţă voluntară la impulsuri emoţionale;

stomă: comunicare realizată artificial (chirurgical) între un segment al tubului digestiv şi tegument;

stomac: parte a tubului digestiv situată dedesubtul diafragmului, între esofag şi duoden, unde alimentele sunt stocate, amestecate, predigerate şi sterilizate înainte de a fi trimise în intestine, pentru a fi absorbite. Stomacul este o punga în formă de „J“, împărţită într-o porţiune verticală, fundusul sau fundul stomacului, şi o porţiune orizontală, antrul. Partea superioară a fundusului comunică cu esofagul prin cardia şi formează marea tuberozitate. Antrul este separat de duoden prin pilor, dotat cu un sfincter puternic, ce deschide şi închide comunicarea spre intestin. Stomacul este situat între ficat - la dreapta, splină - la stânga, diafragm - în sus, colon transvers - în jos şi pancreas - în spate;

stomacului (cancer al): tumoră malignă, care atinge diferite ţesuturi ale stomacului, de cele mai multe ori sub forma unui adenocarcinom. Adenocarcinomul gastric se clasează pe al patrulea loc în ordinea de frecvenţă a cancerelor, fiind de două ori mai frecvent la bărbat decât la femeie. Factorii legaţi de mediu şi, mai ales, de modul de pregătire a alimentelor (peştele afumat, de exemplu) favorizează apariţia acestui tip de cancer şi ar explica cea mai mare frecvenţă a sa în Japonia, de exemplu, unde acest gen de alimentaţie este obişnuit. Gastrita atrofică (inflamaţie a mucoasei stomacului) este, de asemenea, un factor predispozant;

stomacului mic (sindrom al): ansamblu de simptome ce apar chiar imediat după masă la pacienţii care au suferit o gastrectomie parţială. Sindromul stomacului mic asociază o impresie de plenitudine gastrică, cu dureri gastrice, şi antrenează o diminuare a alimentaţiei. Atunci se prescrie pacientului alimentaţia prin mici mese fracţionate;

stomatită: orice inflamaţie a mucoasei bucale. Termenul de stomatită corespunde unor leziuni foarte diferite, cu semne şi evoluţie variabile. Stomatitele pot avea multiple cauze: atingere infecţioasă, de origine virală (herpes, varicelă) sau bacteriană, alergie (la un aparat dentar din răşini sintetice, de exemplu), ulceraţie mecanică (frecarea dinţilor de gingie, aparat dentar prost adaptat), micoză, cancer bucal. Ele sunt favorizate de o proastă stare generală (convalescenţă, imunodepresie, tuberculoză, alcoolism sau malnutriţie);

stomatită gangrenoasă: reprezintă o ulceraţie a ţesuturilor gurii. Afectează mai ales copiii care suferă de denutriţie în mediul tropical şi poate surveni ca urmare a unei boli infecţioase. Ulceraţiile sunt situate, de cele mai multe ori, pe buză sau pe obraz şi tind să se extindă la ţesuturile învecinate şi să le distrugă. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice cu spectru larg de acţiune şi într-o nutriţie intensivă. Sinonim: nomă;

stomatodinie: senzaţie anormală percepută pe marginile sau pe vârful limbii. Poate fi urmarea unei glosite sau unei iritări a limbii de către dinţii aflaţi în stare proastă; foarte des, este legată de un factor psihologic (anxietate, teamă exagerată de cancer). Se traduce, uneori, printr-o adevărată durere, în alte cazuri - prin senzaţii de înţepături, de arsură sau de jenă. Tratamentul depinde de afecţiunea în cauză. Sinonim: glosodinie.