Dicţionar medical

- sprue nostras: boală ereditară caracterizată printr-o atrofiere a vilozităţilor mucoasei intestinului subţire şi favorizată de absorbţia glutenului (proteină prezentă în grâu, secară şi orz). Boala celiacă afectează mai ales copiii. La sugar, simptomele apar la aproximativ 6 luni după introducerea glutenului în alimentaţie: pierdere în greutate, paloare şi oboseală semnalând o anemie. La adult, boala se evidenţiază progresiv, sub formă de diaree cronică şi carenţe diverse, provocând o anemie, dureri osoase (din cauza carenţei în vitamina D şi în calciu), pierdere în greutate, oboseală, anorexie. Sinonime: boală celiacă, intoleranţă la gluten, atrofie vilozitară primitivă;

- sprue tropical: boală de cauză necunoscută, care asociază o atrofie a mucoasei intestinului subţire, responsabilă de o proastă digestie şi de un defect de asimilare a nutrimentelor. Sprue tropical afectează locuitorii ţărilor temperate, care trăiesc mai multă vreme în ţările tropicale din Asia şi America;

- spută: produsul eliminat pe gură prin tuse, de la nivelul aparatului respirator;

- stafilococ: bacterie sferică care produce procese purulente locale (abcese) sau generalizate (septicemii). Gen bacterian din familia Micrococcaceae, coc gram pozitiv;

- stafilococul auriu: stafilococul auriu (Staphylococcus aureus) este specia patogenă principală. Stafilococul auriu se izolează adeseori de pe piele şi din mucusul de la nivel nazal. El este responsabil de infecţii purulente diverse: furuncule, osteomielită, panariţiu;

- stafilococie: infecţie cu stafilococ, bacterie Gram pozitivă. Stafilococii sunt prezenţi în aer, în apă şi pe toate suprafeţele; omul îi găzduieşte în fosele nazale, intestin, glandele sudoripare şi pe piele. Stafilococul este un germene piogen (capabil să provoace formarea puroiului). Specia cel mai des responsabilă de infecţii este Staphylococcus aureus sau stafilococul auriu. Infecţiile cu stafilococ pot fi contagioase şi se transmit direct (prin contact cu focarele cutanate infectate) sau indirect (prin intermediul mâinilor). Ele sunt favorizate de alcoolism, de denutriţie, de diabetul zaharat, de o stare de debilizare care urmează unei intervenţii chirurgicale, de introducerea în organism a unui corp străin (proteză, ac de injecţie) şi apar, cel mai frecvent, la copiii mici şi la persoanele foarte în vârstă. Stafilococul este adesea cauza unor infecţii nozocomiale (intraspitaliceşti). Există două tipuri de stafilococie: supurativă şi nesupurativă;

- stafiloplastie: reparaţie chirurgicală a vălului palatin. O stafiloplastie este indicată, în principal, în caz de fantă labio-palatină (malformaţie caracterizată printr-o fantă a buzei superioare şi/sau a palatului);

- stâncă: parte inferioară a osului temporal, situată pe părţile laterale ale craniului. Stânca, asemănătoare cu o piramidă triunghiulară, formează partea internă şi orizontală a osului temporal. Aceasta conţine urechea medie: căsuţa timpanului şi lanţul de oscioare. Ea este traversată de nervul facial.