Dicţionar medical

- spasm: contracţie bruscă, involuntară, a unui muşchi;

- spasm al laringelui: contracţie bruscă a muşchilor laringelui, provocând ocluzia sa prin unirea corzilor vocale. Sinonim: laringospasm;

- spasm al plânsului în hohote: scurtă oprire respiratorie, care survine la copilul mic în timpul unei mânii, unei spaime sau al unui traumatism benign. În funcţie de aspectul lor, se disting două forme ale spasmului plânsului în hohote. În forma cea mai obişnuită, zisă albastră, copilul plânge violent timp de câteva secunde, apoi respiraţia i se blochează în expiraţie; el devine uşor cianozat înainte de a-i reveni coloraţia şi respiraţia normală. În forma zisă albă, copilul devine foarte palid în timpul perioadei de oprire a respiraţiei, care urmează plânsului. Este vorba, de fapt, de o formă de sincopă (pierderea bruscă şi scurtă a conştienţei), iar factorii declanşatori sunt mai degrabă teama sau un alt traumatism, şi nu mânia. Cele două forme pot să fie însoţite de câteva convulsii. În ciuda caracterului lor impresionant, spasmele plansului în hohote sunt benigne şi nu necesită nici un tratament;

- spasm infantil: criza epileptică a sugarului, asociată cu anomalii electroencefalografice caracteristice. Spasmul în flexie se manifestă la sugari, înaintea vârstei de un an, printr-o încordare brutală a trunchiului, membrelor şi gâtului, urmată de flectarea lor sau, din contra, dar mult mai rar, de extensia lor;

- spasmofilie: spasmofilia reprezintă o predispoziţie la crize de tetanie, spasm laringean sau, mai rar, convulsii generalizate. Având uneori un caracter ereditar, spasmofilia se defineşte prin hiperexcitabilitate neuromusculară. Aparent, spasmofilia este consecinţa unei instabilităţi particulare a sistemului care controlează metabolismul calciului şi excitabilitatea neuromusculară (paratiroide, centrii nervoşi subcorticali);

- spasmolitic: medicament sau substanţă utilizată în tratamentul spasmelor musculare, în combaterea acestora. Sinonim: antispastic, antispasmodic;

- spate: structură osoasă constituită din 33 de vertebre suprapuse, întinzându-se de la baza craniului la bazin, care înconjoară şi protejează măduva spinării şi susţine capul şi trunchiul;

- specialitate farmaceutică: substanţă sau medicament fabricat industrial şi comercializat de un laborator farmaceutic;

- speranţă de viaţă: durată statistică medie a vieţii unei persoane dintr-o populaţie dată;

- spină: proeminenţă ascuţită a unui os;

- spină bifidă: malformaţie congenitală a coloanei vertebrale, caracterizată prin lipsa de sudură a arcurilor vertebrale, situat, de obicei, în regiunea lombară şi sacrală.