Dicţionar medical

- sistolă: contracţie ritmică a inimii;

- sitofobie: fobie de alimentaţie (teama de a mânca);

- situs inversus: anomalie congenitală, în cadrul căreia anumite organe sunt situate de partea opusă aceleia pe care o ocupă în mod normal;

- skiascopie: examen care serveşte la determinarea obiectivă a capacităţii de refracţie a ochiului. Skiascopia este indicată, în principal, pentru a măsura anomaliile refracţiei (mai ales miopie şi hipermetropie);

- scleroză combinată a măduvei: atingere simultană, în măduva spinării, a două zone de substanţă albă, cordonul posterior (fasciculul care vehiculează sensibilitatea proprioceptivă sau profundă în muşchi, tendoane, oase, articulaţii) şi cordonul lateral (care conţine fasciculul piramidal ce vehiculează motricitatea). Scleroza combinată a măduvei poate fi secundară unei carenţe în vitamina B 12 sau unei degenerescenţe spinocerebeloase, întâlnită îndeosebi în cursul bolii Friedrich (boală degenerativă a măduvei spinării);

- smalţ: substanţă albă şi lucioasă care acoperă suprafaţa vizibilă a dinţilor;

- şoc caloric: totalitatea simptomelor provocate de o expunere excesivă la căldură; şocul termic este deosebit de grav la copilul sub doi ani, a cărui reglare termică este prost asigurată, rezervele sale organice de apă fiind mici. El poate să privească şi adultul şi survine, de cele mai multe ori, după o expunere prelungită la soare. Şocul termic se manifestă printr-o temperatură rectală mai mare de 40 grade Celsius, printr-un facies cenuşiu, o piele uscată şi fierbinte, ochii tulburi, o adinamie (slăbiciune musculară). Se poate complica prin crize convulsive;

- şoc cardiogenic: insuficienţă circulatorie acută, consecutivă unei prăbuşiri funcţionale a pompei cardiace. Un şoc cardiogenic este de cele mai multe ori cauzat de un infarct miocardic întins, partea validă a muşchiului cardiac fiind insuficientă pentru a asigura circulaţia sangvină, chiar atunci când organismul se află în repaus;

- şoc hipovolemic: insuficienţă circulatorie acută, consecutivă unei diminuări rapide a volumului sangvin circulant. Un şoc hipovolemic este de cele mai multe ori provocat de o hemoragie importantă (hemoragie digestivă provocată de un ulcer al stomacului, de exemplu) sau printr-o deshidratare (diaree acută a sugarului, arsură gravă). Se manifestă prin sete, agitaţie, paloare a extremităţilor, colaps (scădere importantă a presiunii arteriale) şi tahicardie. Şocul hipovolemic impune o spitalizare de urgenţă, cu aplicarea unei perfuzii venoase, pentru a compensa pierderile lichidiene şi a restabili o presiune arterială eficace;

- şoc infecţios: insuficienţă circulatorie acută, consecutivă unei septicemii. Infecţiile în cauză sunt foarte diferite, preponderent digestive sau urinare, în principal cauzate de bacili gram negativi, dar şi de stafilococi sau de streptococi.