Dicţionar medical

- sindrom parkinsonian: asociere între o akinezie (mişcări rare şi lente), o hipertonie (rigiditate) şi o tremurătură în stare de repaus. Sindromul parkinsonian se observă în cursul bolii Parkinson, dar şi în cursul altor afecţiuni neurologice degenerative, ca atrofia olivo-ponto-cerebeloasă (boală ereditară care afectează sistemul nervos central). El mai poate fi provocat şi de luarea de neuroleptice o perioadă îndelungată;

- sindrom Patau: sindrom genetic determinat de prezenţa suplimentară a unui cromozom 13 şi care se poate manifesta fenotipic prin: dismorfism facial (nas mare, lăţit, urechi jos inserate, deformate şi alte malformaţii ale feţei), greutate mică la naştere, malformaţii craniene, viscerale şi ale membrelor. Sinonim: trisomie 13;

- sindrom pluricarenţial: stare patologică rezultată ca urmare a unui aport redus sau absorbţie redusă a mai multor principii nutritive;

- sindrom posttraumatic: totalitate a tulburărilor observate la anumiţi pacienţi ca urmare a unui accident, în absenţa oricărei cauze organice. Acest sindrom, care nu trebuie confundat cu sechelele unui accident, constă în dureri constante sau neregulate, de intensitate şi localizare variabile. La unii pacienţi, durerile nu survin decât în împrejurări deosebite (schimbarea anotimpului sau a climatului, de exemplu). Ele se asociază cu deficite senzoriale sau psihice (scăderea acuităţii vizuale sau auditive, pierderea memoriei). Sindromul posttraumatic poate fi intens, împiedicând revenirea bolnavului la o activitate profesională normală şi aducerea acestuia în situaţia de a face o sinistroză (refuzul de a recunoaşte vindecarea sa ori amplificarea prejudiciului suferit). Cel mai frecvent dintre sindroamele posttraumatice se întâlneşte la victimele unui traumatism cranian uşor şi se traduce prin dureri de cap, ameţeli, tulburări ale atenţiei şi memoriei, o insomnie sau o astenie (slăbiciune mare);

- sindrom radicular: totalitate a simptomelor legate de atingerea (inflamaţie, infecţie, compresie) unei rădăcini nervoase. Un sindrom radicular este caracterizat, în principal, prin radiculalgie (durere pe traiectul fibrelor nervoase provenite din rădăcina afectată). Atunci când atingerea este importantă, poate să se adauge un deficit motor, care afectează exclusiv muşchii inervaţi de rădăcina lezată, iar reflexele osteotendinoase pot dispărea;

- sindrom restrictiv: afecţiune caracterizată prin micşorarea capacităţii pulmonare totale (volumul total de aer conţinut în plămâni la sfârşitul unei inspiraţii maxime). Un sindrom restrictiv este provocat de o tulburare a ventilaţiei (circulaţiei de aer în căile respiratorii). El poate fi consecutiv unei pneumectomii (ablaţiei chirurgicale a unui plămân), unei paralizii a muşchilor respiratori (poliomielită), unei boli care distruge o parte importantă a ţesutului pulmonar, fibroză, prin dezvoltarea de ţesut fibros), unui blocaj sau unei deformări importante a toracelui (spondilartrita anchilozantă, scolioză).