Dicţionar medical

- sindrom lacunar: atingere neurologică legată de apariţia unei „lacune“ în creier, adică a unui accident vascular cerebral ischemic de dimensiuni mici (mai puţin de 2 centimetri). Dat fiind caracterul limitat al leziunii, acest sindrom se exprimă, de obicei, prin atingerea unei singure funcţii neurologice: hemiplegie (deficit motor al unei jumătăţi a corpului), hemianestezie (deficit senzitiv al unei jumătăţi a corpului);

- sindrom lipoidic: boală ce afectează glomerulii rinichiului, care se traduce printr-un sindrom nefrotic (scădere a nivelului sangvin al proteinelor). Nu există o cauză cunoscută a nefrozei, care este legată de o anomalie a peretelui capilarelor glomerulare; peretele devine permeabil pentru proteine, care pot părăsi sângele şi pot apărea în mari cantităţi în urină. De aici rezultă un aflux de apă spre ţesuturile interstiţiale ale organismului, antrenând apariţia edemelor;

- sindrom marfan: afecţiune ereditară a ţesutului conjunctiv, antrenând anomalii ale inimii, ale scheletului şi ale ochilor. Subiecţii atinşi de această boală sunt slabi, foarte înalţi şi cu o tonicitate musculară redusă. Nu există tratament al bolii în sine. Sinonim: Marfan (boală a lui);

- sindrom meningean: totalitate a simptomelor care traduc o iritaţie a meningelor (membranele care înconjură creierul şi măduva spinării). Un sindrom meningean se întâlneşte în cursul meningitelor (inflamaţii ale meningelor) şi a hemoragiilor meningeene (sângerare între două foiţe ale meningelor). Acest sindrom asociază dureri de cap rebele, o durere şi o redoare a coloanei vertebrale, precum şi vărsături. Acesta riscă să evolueze în termen scurt către o comă;

- sindrom metabolic: este un sindrom caracterizat prin toleranţă scăzută la glucoză, dislipidemie, hipertensiune arterială, obezitate şi hiperinsulinemie. Prezenţa acestuia este asociată cu creşterea riscului cardiovascular;

- sindrom mielodisplazic (SMD): totalitatea bolilor caracterizate prin prezenţa celulelor suşe anormale în măduva osoasă. Sinonim: mielodisplazie;

- sindrom mieloproliferativ: boală caracterizată printr-o proliferare excesivă a ţesutului mieloid (ţesutul care formează măduva oaselor). Un sindrom mieloproliferativ se caracterizează printr-o proliferare, în măduva osoasă, a celulelor mature, care dau naştere celulelor mieloide (provenite din măduvă), morfologic şi funcţional normale, spre deosebire de leucemiile acute mieloide, care se caracterizează printr-o proliferare a celulelor mieloide imature nefuncţionale;

- sindrom mononucleozic: infecţie virală sau alergică, în cursul căreia se observă în sânge limfocite stimulate, denumite şi limfocite hiperbazofile. Un sindrom mononucleozic se observă în cursul bolilor ca mononucleoza infecţioasă (primo-infecţie cauzată de virusul Epstein-Barr), în primo-infecţia cu HIV (virusul cauzator al SIDA), în infecţiile cu citomegalovirus sau în hepatitele virale şi în cursul reacţiilor alergice importante, în particular cele faţă de antibiotice. Acest ultim caz poate da naştere unor forme de sindrom mononucleozic atât de severe încât sunt uneori confundate cu semnele unei leucemii. Sindromul mononucleozic regresează de la sine în una sau două săptămâni.