Dicţionar medical

- simptomatologie: totalitatea simptomelor unei boli;

- simţ: funcţie a organismului prin care se recepţionează şi se prelucrează anumiţi excitanţi externi şi interni sub formă de senzaţii conştiente;

- simţ al mirosului: simţ care permite să se perceapă mirosurile. Organul mirosului este situat în mucoasa care tapetează plafonul foselor nazale;

- simţământ: proces afectiv specific uman, mai durabil şi mai complex decât emoţia, care exprimă atitudinea pe care omul o are faţă de realitate. Sinonime: simţire, sentiment, afecţiune;

- simulare: crearea de semne ale unei boli inexistente prin simularea simptomelor subiective sau prin acţiuni mecanice, chimice, termice, în scopul obţinerii unui avantaj material sau moral;

- sinapsă: zonă situată între doi neuroni (celule nervoase), care asigură transmisia informaţiilor de la unul la altul;

- sinapsogeneză: proces de formare a unor noi sinapse între neuroni;

- sinartroză: articulaţie fixă între două oase;

- sincinezie: contracţie involuntară a unui grup de muşchi, care apare atunci când subiectul efectuează o mişcare, fie că aceasta este reflexă sau voluntară, care pune în joc un alt grup de muşchi;

- sincopă: pierdere de scurtă durată a conştienţei, completă, bruscă şi ireversibilă, consecutivă unei diminuări a oxigenării cerebrale. O sincopă se deosebeşte de vertij, de lipotimie (stare de rău însoţită de greţuri şi transpiraţii), de leşin şi de criză de epilepsie;

- sindactilie: lipirea degetelor de la mâini sau de la picioare;

- sindesmită: inflamaţie a unuia sau mai multor ligamente;

- sindesmofit: punte osoasă patologică, ce se formeaza între două vertebre învecinate şi care le sudează între ele. Sindesmofitele se întâlnesc în spondilartropatii, îndeosebi în spondilartrita anchilozantă;

- sindesmopexie: refacerea unui ligament rupt prin intervenţie medicală;

- sindesmotomie: secţionare chirurgicală a unui ligament;

- sindrom: complex de simptome asociate, caracteristic pentru o anumită stare patologică a organismului;

- sindrom adenocutaneomucos: boală inflamatorie febrilă, legată de o disfuncţie imunitară. Boala se manifestă printr-o febră ridicată, care durează mai mult de 5 zile, o conjunctivită, o inflamaţie a buzelor, a gurii şi a faringelui, o înroşire sau un edem al degetelor de la mâini şi picioare. În cea de-a cincea zi apar diferite erupţii. Trebuie administrată aspirină timp de cel puţin două săptămâni;

- sindromul copilului hiperactiv: tulburare a dezvoltării, care asociază o hiperactivitate motorie unui comportament impulsiv şi unei dereglări a atenţiei. Copilul afectat de acest sindrom nu poate sta pe loc. El se agită fără încetare pe scaun, nu poate sta la masă, se lansează în activităţi fizice periculoase, cu gesturi stângace. Este greu suportat de către anturaj din cauza fluctuaţiilor sale de dispoziţie, a intoleranţei sale la frustrări, a acceselor sale de mânie. Tulburările debutează, în general, înaintea vârstei de 4 ani şi durează toată copilăria, atenuându-se, adesea, la pubertate. Sunt însoţite în anumite cazuri de probleme specifice ale învăţăturii, ca dislexia sau disortografia.