Dicţionar medical

- rinită: inflamaţie a mucoasei foselor nazale. Există două forme de rinită: rinita acută, denumită în mod obişnuit coriză, şi rinita cronică, care cuprinde rinita nealergică şi rinita alergică;

- rinită acută: este vorba de o inflamaţie infecţioasă a foselor nazale, ce survine în epidemii. Este o boală în general virală într-un prim moment, dar se complică adesea cu o infecţie bacteriană. După o incubaţie de câteva zile, nasul începe să curgă. Scurgerea este limpede şi fluidă. În caz de complicaţie (suprainfecţie), scurgerea devine groasă şi galbenă. Atunci nasul se înfundă, persoana strănută şi simte o senzaţie de arsură în fosele nazale;

- rinita cronică: este vorba de o inflamaţie recidivantă sau, mai mult ori mai puţin, permanentă a foselor nazale. Rinita cronică nealergică nu are o cauză bine definită. Este favorizată de diverşi factori: fragilizarea mucoasei prin rinite acute cu repetiţie, tabagism, expunere la poluare aeriană, abuz de medicamente locale vasoconstrictoare. Tratamentul rinitelor cronice nealergice este dificil. Acesta presupune administrarea de medicamente locale, alese cu grijă, în funcţie de varietatea rinitei. În anumite cazuri, vasoconstrictoarele sunt contraindicate. Rinita cronică alergică se manifestă prin scurgere nazală, printr-o obstrucţie nazală şi ropote de strănuturi care survin în crize;

- Rinne (probă a lui): test auditiv care permite evaluarea gradului de afectare a urechii medii sau interne prin compararea auzului pe calea osoasă cu auzul pe calea aeriană. Acest test face parte din acumetrie, ansamblu de examene care permite testarea auzului unui subiect fără a utiliza un material sofisticat; este realizabil în cursul unei consultaţii;

- rinofaringe: segmentul superior al faringelui, situat în spatele cavităţii nazale;

- rinofaringita: inflamaţie a părţii superioare a faringelui. Este o boală care afectează mai ales copilul mic, de vârstă între 6 luni şi 4 ani. O rinofaringită este adesea de origine virală şi se manifestă printr-o rinoree (scurgere nazală) purulentă, o obstrucţie nazală şi o febră în jur de 38,5 grade Celsius. Evoluţia este, în mod obişnuit, favorabilă într-o săptămână. Totuşi, o rinofaringită poate avea complicaţii: otită, laringită, bronşită. Tratamentul este cel al simptomelor şi cuprinde îngrijiri locale ca instilaţii nazale cu ser fiziologic şi un medicament împotriva febrei (paracetamol, aspirină). În caz de recidive prea frecvente, medicul poate propune o adenoidectomie (ablaţia chirurgicală a vegetaţiilor), deoarece vegetaţiile pot constitui un focar de infecţie cronică.