Dicţionar medical

- radioimunologie: tehnică de laborator care utilizează compuşi radioactivi conjugaţi cu antigene, în scopul dozării anticorpilor. Dezvoltată iniţial pentru dozarea hormonilor circulanţi, radioimunologia este utilizată pentru a depista anticorpii prezenţi în sângele unui bolnav în timpul unei boli ca lupusul eritematos diseminat sau în timpul unei alergii;

- radiologie: disciplină medicală care se ocupă cu studiul utilizării radiaţiilor ionizante în investigaţiile şi tratamentul unor boli;

- radiologie intervenţională: tehnică de intervenţie în scopuri de diagnostic sau terapeutică, controlată vizual prin intermediul unei aparaturi de imagerie medicală. Radiologia intervenţională permite, sub control vizual ecografic sau radiologic, puncţiile şi biopsiile organelor profunde, drenarea abceselor. Tratamentul anumitor hernii discale din regiunea lombară prin nucleoliza enzimatică (injectarea unei enzime în discul vertebral) sau prin fragmentarea percutanată, tratamentul unor cancere prin perfuzie locală de antimitotice (medicamente anticanceroase), punând la adăpost restul organismului faţă de efectele nedorite sunt alte exemple de radiologie intervenţională. Radiologia vasculară intervenţională comportă mai multe tehnici. Obliterarea (închiderea) unui vas prin intermediul unor particule solide sau al unui cheag sangvin poartă numele de embolizare. Este utilizată pentru a provoca oprirea unei sângerări consecutive unei leziuni sau pentru diminuarea abundenţei unei hemoragii în cursul unei intervenţii chirurgicale. Mai este folosită pentru a face să regreseze o leziune vasculară (anevrism). În alte cazuri, imaginea permite să se controleze introducerea în vase, după obliterarea acestora, a unor sonde dotate la extremitatea lor cu echipament care este ales în funcţie de patologia care urmează a fi tratată: balonaş detaşabil, pentru a umple punga formată de un vas fragilizat (anevrism), sau un balonaş nedetaşabil, pentru a dilata local o arteră îngustată: filtru în formă de „umbrelă“ pus în vena cavă inferioară, pentru a proteja plămânii de riscul unei embolii. Aceste tehnici diferite permit evitarea costurilor legate de o intervenţie chirurgicală clasică;

- radiomanometrie biliară peroperatorie: examen radiologic asociat cu un studiu al presiunilor căii biliare principale (canalul coledoc), practicat în cursul unei intervenţii chirurgicale. Examenul radiologic biliar peroperatoriu este indicat în timpul ablaţiei veziculei biliare, operaţie impusă de o litiază biliară (formarea de calculi). Acest examen permite asigurarea că, pe calea biliară principală, nu există nici un obstacol (calcul sau obstacol funcţional). În anumite cazuri, examenul este completat printr-un studiu manometric biliar. O sondă dotată cu un aparat de măsurare a presiunilor este introdusă atunci în canalul coledoc, accesibil în mod direct, urmată de o altă sondă care permite opacifierea acestui conduct cu un produs radioopac, pentru a putea obţine imagini radiologice.