Dicţionar medical

- rachis sau rahis: structură osoasă constituită din 33 de vertebre suprapuse, întinzându-se de la baza craniului la bazin, care înconjură şi protejează măduva spinării şi susţine capul şi trunchiul;

- rădăcina dentară: parte a dintelui inclusă în alveola dentară a osului maxilarului. Soliditatea dintelui depinde de buna sa implantare şi de starea bună a rădăcinii sale. Incisivii şi caninii au o singură rădăcină, premolarii pot avea una sau două, iar molarii - două sau trei;

- radiaţie ionizantă: particulă sau radiaţie energetică susceptibilă să transmită materiei iradiate energia sa, să o ionizeze (conferind o încărcătură pozitivă sau negativă atomilor sau moleculelor care compun această materie) şi să antreneze uneori o recombinare sau o reacţie chimică;

- radical liber: moleculă prezentă în anumite celule, care posedă la periferie un electron celibatar (izolat şi care este eliberat cu uşurinţă). Radicalii liberi ar fi foarte toxici pentru celule dacă n-ar exista substanţe destinate să-i neutralizeze. Teoriile încearcă să explice unele dintre fenomenele de îmbătrânire şi câteva boli (ateroscleroza) prin acumularea de radicali liberi în organism;

- radiculagie: durere situată în teritoriul inervat de către o rădăcină nervoasă. O radiculalgie este provocată, în general, de o compresie a unei rădăcini, a unui nerv rahidian (legat de măduva spinării), în apropierea coloanei vertebrale. Această compresie poate fi consecutivă unei artroze a coloanei vertebrale, unei hernii discale, unei tumori osoase sau nervoase. O persoană atinsă de radiculalgie suferă de dureri de cele mai multe ori acute, de furnicături sau de o anestezie a pielii. Sinonim: durere radiculară;

- radiculografie lombară: examen radiologic care explorează conţinutul canalului rahidian lombar şi sacral şi, îndeosebi, al rădăcinilor nervilor rahidieni destinaţi membrelor inferioare;

- radiculopatie: afecţiune a rădăcinilor nervilor spinali;

- radiodermită: boală cutanată provocată de radiaţiile ionizante. Radiodermitele sunt cauzate, în general, de radioterapie şi survin în cursul tratamentului unui cancer. Acestea au devenit puţin frecvente, ca urmare a unei mai bune stăpâniri a tratamentului (reducerea dozelor de iradiere şi a suprafeţelor de aplicare, repartizarea dozelor în mai multe şedinţe). Cândva afectau radiologii, mai ales la nivelul mâinilor;

- radiodiagnostic: diagnostic anatomic şi clinic întreprins cu ajutorul tehnicilor de radiologie, utilizând radiaţiile X;

- radiografie dentară: imagine a dinţilor şi a maxilarelor, obţinută prin expunerea la radiaţiile X. O radiografie dentară este practicată cu scopul de a căuta anomaliile care nu pot fi descoperite în urma examenului clinic: carie în primele stadii, abces, chist sau granulom la extremitatea unei rădăcini, tumoră sau fractura unei rădăcini sau a unui maxilar, dinte indus;

- radiografie toracică: imagine a organelor mari (inimă, plămâni) conţinute în cuşca toracică, obţinută prin expunerea toracelui la radiaţii X. Radiografia toracică este unul dintre examenele cel mai frecvent prescrise în radiologie şi în imageria medicală. z