Dicţionar medical

- plagă: ruptură a ţesuturilor, provocată de un accident (rănire, arsură) sau de o intervenţie chirurgicală. Plăgile accidentale trebuie să fie examinate cu atenţie, deoarece pot fi pline de corpi străini (pământ, fragmente de sticlă) şi, în acest caz, pot fi contaminate cu agenţi infecţioşi (risc de tetanos). Acest examen permite, de asemenea, evaluarea abundenţei sângerării şi, mai ales, nu lasă să scape neobservată o leziune profundă, ca, de exemplu, una provocată de un instrument subţire şi lung, ca o armă albă;

- plămân: organ al respiraţiei care furnizează oxigen întregului corp şi elimină dioxidul de carbon din sânge;

- plămânului (abces al): colecţie de puroi în plămân;

- plămânului (chist aerian al): cavitate gazoasă amplasată în parenchimul (ţesutul funcţional) plămânului. Chisturile aeriene pot fi congenitale sau dobândite şi sunt cauzate de o supuraţie pulmonară, de bulele unui emfizem sau de dilataţia bronhiilor în formă de chisturi. Tratamentul constă în practicarea unei operaţii chirurgicale a unui chist unic, atunci când acesta este voluminos;

- plămânului crescătorilor de păsări (boală a): afecţiune pulmonară de origine alergică, provocată de inhalarea bacteriilor conţinute în dejecţiile păsărilor, mai ales ale celor din familia porumbeilor. Această boală este o alveolită (inflamaţie a alveolelor) de hipersensibilizare, care se traduce prin accese de febră şi prin jenă respiratorie, simptome declanşate de contactul cu alergenele. Tratamentul constă în suprimarea oricărui contact cu alergenele, atunci când este posibil, şi în administrarea de corticosteroizi pe cale generală. Sinonim: boala crescătorilor de păsări;

- plămânului de fermier (boală a): afecţiune pulmonară alergică, cauzată de inhalarea bacteriilor conţinute în grâul mucegăit; boala plămânului fermierilor, care face parte din alveolitele (inflamaţie a alveolelor) de hipersensibilizare şi se traduce prin accese de febră şi jenă respiratorie, simptome declanşate prin contactul cu alergenele. Tratamentul vizează, înainte de toate, atunci când este posibil, să se suprime orice contact cu alergenele, în plus, se recurge adesea la corticosteroizi pe cale generală. Sinonim: boală a treierătorilor de hambar;

- plasmă: parte lichidă a sângelui, în care se scaldă celulele sangvine (globule roşii, globule albe şi plachete). Plasma este un mediu bogat în hormoni şi în substanţe nutritive - săruri minerale, vitamine, acizi aminaţi, proteine, glucide, lipide. Se recurge la plasmă în diferite tratamente. Ca pentru oricare alt produs sangvin, prelevarea sa de la donatorii de sânge, conservarea sa şi indicaţiile de distribuire sunt strict reglementate. Plasma lichidă poate fi conservată timp de maximum un an, la 37 grade Celsius şi cu condiţia să fie congelată nu mai mult de 6 ore de la prelevarea ei (de la un singur donator). Trebuie să fie utilizată imediat după o decongelare rapidă. Plasmă uscată se obţine prin liofilizare (deshidratare prin sublimare direct din stare congelată, sub vid) a unui amestec de plasme de la 12 donatori, cel mult, prelevate în mai puţin de 6 zile;

- plastie: intervenţie chirurgicală care constă în modificarea şi în restabilirea formei, înfăţişării şi funcţiei unui ţesut, unui organ sau a unei părţi a corpului. Plastia propriu-zisă utilizează ţesuturile învecinate regiunii tratate, dar trebuie, uneori, să fie completată printr-o altă tehnică (grefă, proteză).