Dicţionar medical

- pistrui: mică pată cutanată pigmentată. Sunt frecvenţi la subiecţii cu pielea albă, blonzi sau roşcaţi; se accentuează după expunerea la soare. Sunt mici pete cafenii, galbene sau brune, simetrice, afectând mai ales faţa şi toracele. În scopuri pur estetice, se pot propune, pentru atenuarea lor, aplicaţii foarte superficiale de azot lichid sau utilizarea laserului cu gaz carbonic (CO2). Prevenirea cu ajutorul unei creme sau al unui lapte protector (ecran total) înaintea expunerii la soare rămâne cea mai eficace metodă. Sinonim: efelide;

- pitiriazis: dermatoză caracterizată printr-un eritem (roşeaţă difuză) şi printr-o foarte fină descuamare. Termenul de pitiriazis desemnează diferite afecţiuni cutanate fără legătură unele cu altele;

- piurie: prezenţă de puroi în urină. O piurie este dovada unei infecţii a căilor urinare excretoare (pielonefrită, cistită, uretrită, prostatită acută etc.). Urina este tulbure şi de cele mai multe ori urât mirositoare. Tratamentul constă, întotdeauna, în administrarea de antibiotice;

- PL: puncţie lombară;

- placă: element metalic servind la imobilizarea unui os fracturat, după reducerea fracturii, pe perioada de timp necesară consolidării osului. Actualmente, reacţiile alergice sunt excepţionale şi de o gravitate limitată; zonă de ţesut, piele sau mucoasă, cu aspect anormal; cutie plată de sticlă sau din material plastic, transparentă, destinată cultivării microbilor pe medii de cultură;

- placă dentară: depunere lipicioasă şi albicioasă pe suprafaţa dinţilor şi gingiilor. Placa dentară se află la originea tuturor atingerilor ţesuturilor parodonţiale (cement, ligament, os alveolar, gingie); constituie, de asemenea, principala cauză a cariilor. Atunci când persistă prea multă vreme la suprafaţa dinţilor, placa dentară se calcifică, constituind tartrul. Periajul după fiecare masă, efectuat corect (dinspre gingie către dinte), permite eliminarea plăcii dentare;

- placebo: preparat lipsit de orice principiu activ, utilizat în locul unui medicament pentru efectul lui psihologic, zis efect placebo. În practica obişnuită, nu se prescriu preparate placebo, din motive etice: aceasta ar duce la înşelarea bolnavului, care ar lua în acest mod un medicament „fals“. Dar, adesea, medicamentele adevărate datorează ceva din activitatea lor efectului placebo, în măsura în care bolnavul crede în ele. În schimb, cercetarea medicală este, uneori, adusă în situaţia să utilizeze preparatele placebo pentru a testa noile medicamente. Metoda constă în administrarea medicamentului de studiat unui grup de bolnavi şi a unui placebo de acelaşi aspect unui alt grup. Astfel, se poate şti, comparând evoluţia tulburărilor din cadrul celor două grupuri, dacă substanţa studiată are sau nu o eficacitate. Bolnavii, întotdeauna informaţi asupra metodei de experimentare şi asupra naturii experienţei, nu ştiu un singur lucru: căruia dintre cele două grupuri aparţin. Experimentarea este întreprinsă cu acordul lor;

- plachetă: celulă sangvină fără nucleu, care joacă un rol important în fenomenele coagulării sângelui şi ale inflamaţiei. Numărul de plachete este cuprins în mod normal între 150.000 şi 450.000 pe milimetrul cub de sânge. Plachetele provin din fragmentarea citoplasmei celulelor mari ale măduvei osoase, megacariocitele. Longevitatea lor este de 7-10 zile. Plachetele sangvine sunt distruse în splină.