Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Dicţionar medical

Dicţionar medical

Data: 28 Octombrie 2008

- pediculoză: contaminare cu păduchi. Păduchii sunt ectoparaziţi (paraziţi care trăiesc la suprafaţa pielii) hematofagi (care se hrănesc, prin înţepătură, cu sângele gazdei lor). Sunt negri, cu o lungime de aproximativ 3 milimetri şi se implantează mai ales acolo unde pilozitatea este abundentă. Ouăle lor, numite lindini, sunt ovale, albe sau cenuşii. Păduchii se transmit cu uşurinţă de la o persoană la alta, prin contact direct sau prin intermediul îmbrăcămintei. Infestarea cu păduchi se traduce printr-o mâncărime localizată şi prin apariţia, la locul înţepăturilor, a unui mic punct roşu, înconjurat de un halou rozaliu şi uşor proeminent. Scărpinarea leziunilor antrenează o eroziune a pielii, care poate să se infecteze şi să se acopere de cruste. În absenţa tratamentului, pielea poate lua o culoare brună-albăstruie (melanodermie a vagabonzilor). O simplă şamponare sau o spălare cu săpun sunt total ineficace pentru a scăpa de infestare, este necesară folosirea unui pediculicid (pesticid împotriva păduchilor);

- pedioasă (arteră): arteră situată pe faţa dorsală a piciorului, la nivelul căreia se palpează pulsul;

- pedodontiţie: ramură medicală care se ocupă cu diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor stomatologice la copil;

- pedopsihiatrie: ramură a psihiatriei privind studiul şi tratamentul tulburărilor mintale la copil şi la adolescent;

- peeling: metodă dermato-cosmetică de exfoliere, care constă în îndepărtarea celulelor din straturile superficiale ale pielii. Peelingurile sunt de două tipuri: peeling mecanic, care utilizează acţiunea exfoliantă a granulelor şi particulelor abrazive conţinute în diverse creme, măşti naturale, care, prin masaj uşor şi superficial, îndepărtează celulele moarte de la nivelul epidermei, şi peelingul chimic, care are la bază aplicarea pe piele a unei soluţii chimice, care provoacă o arsură superficială, distrugând, astfel, celulele superficiale. Sinonim: gomaj;

- peeling chimic: un peeling permite estomparea sechelelor acneei şi se utilizează uneori în tratamentul ridurilor mici, în asociere cu alte procedee terapeutice, ca o dermabraziune (polizare a pielii cu o freză rotitoare) sau cu o astupare a ridurilor (prin injectarea sub ele a diferite substanţe). Pielea este pregătită cu câteva zile înaintea şedinţei de peeling, cu derivaţi de vitamina A acidă. Este curăţată cu grijă cu un săpun uşor acid, destinat eliminării particulelor grase. Pasta este apoi întinsă cu o spatulă pe faţă. Aplicarea este făcută cu prudenţă, îndeosebi în jurul gurii, nărilor şi regiunilor din apropierea ochilor. Practicianul procedează la una sau două aplicări în cursul şedinţei, produsul acţionează timp de 10 până la 40 de minute înainte de a fi îndepărtat;

- PEF (debit expirator maxim de vârf): parametru respirator funcţional, care depinde de efortul ventilator depus şi care are o valoare dependentă de talie, vârstă şi sex. Scăderea sa permite aprecierea severităţii disfuncţiei respiratorii;

- peladă: boală de piele care se manifestă prin căderea părului, mai ales din cap (pe anumite porţiuni);

- pelagră: boală provocată de o carentă în vitamina PP. Pelagra există în stare endemică în regiunile în care alimentaţia este bogată în porumb şi săracă în proteine animale, îndeosebi în triptofan, precursor al vitaminei PP. Carenţa în vitamina PP se asociază destul de des cu o carenţă în vitaminele grupului B, îndeosebi în alcoolismul cronic. Se traduce prin tulburări cutanate (roşeaţă, mâncărimi, îngroşare a pielii), digestive (afte, diaree, vărsături), nervoase şi mentale (insomnie, dureri de cap, confuzie şi depresie, tulburări de memorie, atingere a nervilor membrelor inferioare). Tratamentul constă în administrarea de vitamina PP şi într-un regim suficient de bogat în proteine animale.