Dicţionar medical

- parathormon: hormon secretat de către glandele paratiroide, care asigură reglarea repartiţiei calciului şi fosforului în organism. Sinonim: hormon paratiroidian;

- paratiroidă: glandă endocrină situată înapoia tiroidei;

- parazit: organism care trăieşte sau se dezvoltă pe seama organismului care îl găzduieşte. Un parazit se hrăneşte cu ţesuturile, sângele sau alimentele gazdei sale. Cei mai mulţi paraziţi se întâlnesc în ţările tropicale, unde prezenţa lor este legată de condiţiile climatice şi adesea de o igienă deficientă a populaţiei;

- parazitologie: ramură a biologiei care se ocupă cu studiul organismelor parazite;

- parazitoză: boală provocată de paraziţi;

- parenchim: ţesut spongios, bogat în vase sangvine;

- parenteral: care se referă la ceva situat în afara tractului digestiv. Nutriţia parenterală este nutriţia pe cale intravenoasă, practicată în situaţia în care nutriţia enterală nu este posibilă din diverse cauze;

- parestezie: senzaţie anormală, nedureroasă, dar neplăcută, simţită pe piele. Paresteziile traduc o atingere a fibrelor nervoase şi se observă în diferite afecţiuni neurologice. O parestezie se manifestă prin semne spontane ca furnicături, redoare a pielii (piele cartonată), amorţire;

- pareză: paralizie uşoară, incompletă, care permite mişcări de amplitudine redusă;

- parietal: referitor la peretele unui os; os pereche care formează partea de mijloc a cutiei craniene;

- Parinaud (Scară a lui): scară utilizată de oftalmolog pentru a studia vederea de aproape. Scara lui Parinaud se prezintă sub forma unui text imprimat, ale cărui semne sunt scrise cu caractere din ce în ce mai mici. Textul trebuie să fie citit de la distanţa obişnuită de citire, 30-35 de centimetri. Acuitatea vizuală este atunci notată de P2 (cea mai bună acuitate) până la P28, după capacităţile de citire ale subiectului. Această măsurătoare se efectuează mai întâi fără corecţie optică, apoi cu ochelari, dacă pacientul îi poartă de obicei. Scara lui Parinaud este destinată depistării unei eventuale tulburări de refracţie (miopie, hipermetropie, astigmatism) sau unei dificultăţi de acomodare din cauza rigidităţii cristalinului, frecventă începând cu vârsta de 45 de ani;

- Parkinson: boală neurologică cronică ce se caracterizează prin tremurătură, redoare şi lentoare a mişcărilor. Boala începe spre vârsta de 55 de ani, uneori imediat după un stres (intervenţie chirurgicală, şoc afectiv), mai des fără motiv şi de o manieră deosebit de treptată şi insidioasă. Primul semn este adesea o micrografie (scrierea cu litere foarte mici). Atunci când boala este instalată, se traduce printr-un sindrom extrapiramidal, sindromul parkinsonian, care asociază 3 tipuri de semne: o tremurătură atunci când bolnavul este în repaus, o akinezie (rărirea şi încetinirea mişcărilor), o hipertonie plastică (creşterea tonusului muscular). De la un subiect la altul poate domina unul sau altul dintre aceste semne. De asemenea, se constată o exagerare a reflexelor şi o disartrie (tulburare a vorbirii), care dă vocii un ton monocord. Faţa este înţepenită, inexpresivă, contrastând cu privirea care rămâne prezentă şi vie.