Dicţionar medical

- paralizie facială: paralizie a muşchilor inervaţi de către nervul facial (a 7-a pereche de nervi cranieni). După locul atingerii, se deosebesc paraliziile faciale centrale şi paraliziile faciale periferice. Paralizia facială centrală se observă în cursul leziunilor vasculare cerebrale şi este, adesea, asociată cu o hemiplegie (paralizie a unei jumătăţi de corp). Predomină în partea inferioară a feţei: pleoapele şi fruntea sunt scutite de paralizie. Tratamentul este cel al unui accident vascular cerebral (administrarea de anticoagulante). Paralizia facială periferică sau paralizia lui Bell poate avea nenumărate cauze: infecţioase (zona zoster pe traiectul nervului facial, otita medie acută, poliradiculonevrita), traumatică (fractura stâncii temporale), tumorală, vasculară;

- paralizie infantilă: inflamaţie a substanţei cenuşii a măduvei spinării. Sinonim: poliomielită;

- paramedicală: care are legătură cu profesiunile din domeniul sănătăţii şi poate fi exercitată fără a fi medic; despre îngrijirile care sunt oferite de către persoanele ce exercită aceste profesiuni;

- paranoia: psihoză caracterizată printr-un delir sistematic, fără diminuarea capacităţilor intelectuale. Paranoia apare, de cele mai multe ori, la subiecţii predispuşi: supraestimarea de sine (orgoliu, megalomanie), rigiditate psihică (neîncredere, dogmatism), erori de judecată cauzate de premise subiective, deşi raţionamentul este logic. Delirul de paranoia se dezvoltă în mod coerent, uneori plauzibil, urmând o serie de interpretări şi de polarizări afective: idealism pasionat, gelozie, revendicare privind un prejudiciu minor sau imaginar. Acest delir sfârşeşte prin a se constitui într-un sistem permanent şi de neclintit, funcţionarea gândirii, voinţei şi acţiunii rămânând clară şi ordonată. Tratamentul impune, în general, spitalizarea şi asociază neurolepticele cu psihoterapia;

- paraplegie: paralizie a celor două membre inferioare. O paraplegie este cauzată de o leziune a celulelor motorii ale sistemului nervos, cu localizare fie centrală (lezare în profunzime a măduvei spinării), fie periferică (leziune în zona de emergenţă a fibrelor nervoase ale măduvei sau nervilor);

- parapsihologie: studiul fenomenelor psihice ce par a nu avea o explicaţie ştiinţifică. Sinonim: metapsihică, metapsihologie;

- parapsoriazis: afecţiune cutanată de origine necunoscută, având un aspect apropiat de cel al psoriazisului. Parapsoriazisul are o singură legătură cu psoriazisul, aceea privitoare la aspectul petelor roşii acoperite de scuame;

- parasomnie: totalitatea tulburărilor care însoţesc somnul, cu excepţia apneei de somn. Se referă la manifestări care survin în timpul somnului, ca de exemplu: comportamente anormale sau manifestări fiziologice. De regulă, aceste tulburări apar în copilărie şi sunt considerate patologice doar atunci când persistă şi la maturitate. Cele mai frecvente manifestări din această categorie sunt: pavorul nocturn, coşmarurile, somnambulismul, enurezisul.