Dicţionar medical

- osteosarcom: tumoră malignă a osului. Osteosarcomul este cea mai frecventă dintre tumorile osoase primitive (nu sunt formate prin metastaze pornite de la un alt cancer). În majoritatea cazurilor, osteosarcomul survine la copil şi la adolescent;

- osteosinteză: reasamblare a fragmentelor osoase ale unei fracturi, cu ajutorul şuruburilor, agrafelor, plăcilor cu şuruburi, cuielor, broşelor sau a oricărui alt mijloc mecanic. Prin osteosinteză se imobilizează mai ales fracturile instabile sau care riscă să lezeze elementele anatomice (artere, nervi). La subiecţii în vârstă, în caz de fractură a colului femural îndeosebi, această tehnică permite în plus limitarea consecinţelor unei imobilizări îndelungate la pat (escare, embolie pulmonară, denutriţie, risc de infecţie urinară şi pulmonară). În fapt, atunci când se recurge la osteosinteză, imobilizarea este mult mai strictă şi, deci, mai puţin îndelungată, comparativ cu oricare alt procedeu (gips, atelă). Adesea, reeducarea poate începe chiar în zilele imediat următoare intervenţiei. Materialul de osteosinteză, uneori voluminos şi deranjant, este îndepărtat după un interval cuprins între 6 şi 18 luni. Fracturile deschise, care antrenează daune musculare şi cutanate importante, necesită o osteosinteză cu fixator extern: broşe mari, legate şi solidarizate între ele prin una sau mai multe piese metalice; imobilizează osul trecând prin piele şi prin muşchi, la distanţă de focarul de fractură;

- osteotomie: rezecţie a unui os bolnav;

- osteoză: boală a oaselor de natură distrofică;

- otalgie: durerea urechii;

- otită: inflamaţie a urechii;

- otită acută: este vorba de o inflamaţie prin infecţie bacteriană (pneumococ, haemophilus, streptococ, stafilococ), uneori virală, care afectează, de cele mai multe ori, copiii cu vârste între 6 luni şi 2 ani, în particular copiii crescuţi în colectivitate. Infecţia este mai întâi faringiană, apoi se propagă la ureche prin canalul trompei lui Eustachio;

- otită cronică: există două tipuri de otită cronică: otita mucoasă, caracterizată printr-o perforare a timpanului, şi otita colesteatomatoasă, provocată de o dezvoltare în urechea internă a unui chist epidermic, colesteatomul. O otită cronică se traduce printr-o scădere a auzului şi printr-o scurgere. Otita cronică colesteatomatoasă se complică, în unele cazuri, cu o paralizie facială, cu o labirintită sau cu o meningită. Tratamentul este mai ales chirurgical şi constă în repararea timpanului sau în practicarea ablatiei colesteatomului;

- otita externă: inflamaţia pielii care tapetează conductul auditiv extern. O otită externă este cauzată de o infecţie cu o bacterie sau cu o ciupercă microscopică. Boala se traduce prin durere, mâncărimi şi o scurgere. Tratamentul constă în instilarea de picături de antiseptic, de antibiotic sau de antifungic în ureche;

- otita subacută: este vorba, în general, de o otită seroasă, inflamaţia urechii însoţită de o efuziune lichidiană (fără puroi), provocată de o proastă funcţionare a trompei lui Eustachio. Se manifestă prin otite acute repetate şi/sau o scădere a auzului.