Dicţionar medical

- osteologie: studiul oaselor;

- osteom: tumoră a ţesutului osos;

- osteomalacie: afecţiune osoasă apărută la pacientul adult. Este caracterizată prin demineralizarea corticalei osoase mature şi/sau a ţesutului osos spongios. Osteomalacia reprezintă, pentru adult, ceea ce pentru copii şi adolescenţi este rahitismul;

- osteomielită: inflamaţie concomitentă a osului şi a măduvei osoase, determinată de o infecţie. Cauzele osteomielitei pot fi fracturile deschise, cu expunerea măduvei osoase, posibilă şi în unele intervenţii chirurgicale;

- osteonecroză: moartea unui ţesut osos, cauzată de o întrerupere a circulaţiei sangvine, ducând la un infarct osos. Dacă osteonecroza afectează o zonă articulară, articulaţia se deformează şi devine dureroasă. O osteonecroză poate atinge toate articulaţiile, în particular capul femural, cel al humerusului şi condilul intern (extremitatea inferioară) a femurului;

- osteopatie: (1) orice boală osoasă; (2) metodă terapeutică manuală, utilizând tehnici de manipulare vertebrale sau musculare. Osteopatia admite faptul că o stare bună a corpului uman este legată de buna funcţionare a aparatului său locomotor (schelet, articulaţii, tendoane, nervi şi muşchi). Poate acţiona şi la distanţă, pornind de la sistemul musculoscheletic, asupra principalelor organe ale corpului omenesc, utilizând tehnici de torsiune, de întindere şi de presiune. Manipulările osteopatice sunt efectuate, în mod normal, de către un medic. Scurte, însoţite de o uşoară trosnitură, sunt, de obicei, nedureroase;

- osteopenie: afectare uşoară a osului (o densitate osoasă mai mică decât cea normală), care nu este destul de puternică pentru a putea fi numită osteoporoză, dar care creşte riscul la osteoporoză;

- osteopetroză: îngroşare şi întărire, generalizată sau localizată, a scheletului. În forma sa cea mai frecventă, osteopetroza apare din primele luni de viaţă şi se traduce prin fracturi cvasi-spontane, o anemie, o creştere în volum a splinei şi tulburări vizuale. Nu există un tratament specific al osteopetrozei. Sinonime: boala lui Albers-Schiinberg, boala oaselor de marmură;

- osteoplastie: restaurare operatorie a unui os;

- osteoporoză: diminuare treptată a densităţii osului. Osteoporoza este caracterizată prin exagerarea acestui proces, din cauza unui dezechilibru între activitatea osteoblastelor (celule care asigură formarea ţesutului osos) şi cea a osteoclastelor (celule care asigură distrugerea ţesutului osos): pentru un acelaşi volum, osul este mai puţin dens, deci mai fragil;

- osteopsatiroză: boală ereditară, caracterizată printr-o fragilitate a oaselor. Boala este o formă de osteogeneză imperfectă, adică ţesutul osos este, în acest caz, de o calitate proastă, din cauza unei anomalii de structură a colagenului. Se manifestă în mod obişnuit prin fracturi care apar chiar de la primii paşi, dar există şi forme cu exprimare mai tardivă. Această afecţiune se traduce, în mod frecvent, printr-o coloraţie albăstruie a albului ochiului şi printr-o surditate. Tratamentul, dificil, constă în redresarea chirurgicală a oaselor deformate. Sinonime: Boa-la Lobstein, fragilitate osoasă congenitală, boala oaselor de sticlă.