Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Dicţionar medical

Dicţionar medical

Data: 09 Octombrie 2008

- oreion: boală infecţioasă virală acută, extrem de contagioasă, provocată de un paramixovirus. Se manifestă, în principal, printr-o parotidită (inflamaţia glandelor parotide, principalele glande salivare). Oreionul, numit şi parotidita epidemică, se transmite pe cale aeriană (inhalarea picăturilor de salivă emise de un bolnav). Se întâlneşte mai ales iarna, adesea în epidemii, în particular în unele colectivităţi (şcoli). Cel mai frecvent sunt afectaţi copiii. Virusul prezintă o tendinţă naturală de a se fixa pe glande şi nervi;

- organ (donare de): punerea la dispoziţie a uneia sau a mai multor părţi ale corpului unei persoane, de către ea însăşi sau de către cei apropiaţi, în vederea unei transplantări la o altă persoană a organului sau organelor diferite. Donatorul poate fi în viaţă sau în stare de moarte cerebrală. Consimţământul explicit şi clar al donatorului în viaţă este indispensabil înainte de prelevarea şi transplantarea unui rinichi sau de măduvă osoasă în beneficiul unei rude apropiate, care necesită o grefă. O prelevare de organ de la o persoană în stare de moarte cerebrală se face cu acordul celor apropiaţi sau al familiei şi doar dacă donatorul nu şi-a exprimat în scris refuzul, pe când era în viaţă. Organele prelevate în acest caz pot fi inima, plămânii, ficatul, pancreasul, rinichii şi corneea. Pentru a proceda la operaţie, vitalitatea organelor prelevate trebuie păstrată, adică inima donatorului încă să bată, iar plămânii să fie ventilaţi cu un aparat de respiraţie artificială. Organele donatorului trebuie, de altfel, să aparţină aceluiaşi grup tisular (sau grup HLA), ca organele primitorului. Această ultimă precauţie vizează evitarea fenomenelor de respingere. Prelevările se fac, în general, de la subiecţi tineri, victime ale accidentelor rutiere, ceea ce creşte probabilitatea de prelevare a unor organe sănătoase;

- organism: corp al unei fiinţe, care reprezintă un tot închegat, adaptându-se permanent la condiţiile de mediu;

- orjelet: mic furuncul situat la marginea pleoapei; popular este cunoscut sub denumirea de ulcior;

- ORL: otorinolaringologie;

- ornitoză: boală infecţioasă provocată de bacteria Chlamydia psitaci. Ornitoza, boală rară, este transmisă la om de porumbeii urbani şi de unele păsări de apartament. Ornitoza provoacă febră, tuse şi dureri intense de cap, mai rar dificultăţi respiratorii. Infecţia este tratată prin administrarea de antibiotice;

- orofaringe: segment al tubului digestiv, alcătuit din cavitate bucală şi faringe;

- orteză: aparat ortopedic rigid, destinat să protejeze, să imobilizeze sau să susţină un membru sau o altă parte a corpului;

- ortodonţie: specialitate medicală care vizează prevenirea sau corectarea anomaliilor de poziţie ale dinţilor;

- ortofonie: disciplină paramedicală care are drept scop studiul şi tratamentul tulburărilor de limbaj oral şi scris. Ortofonia priveşte tulburările emisiei vocale, cele ale articulării cuvintelor şi cele ale limbajului, precum şi dificultăţile de deprindere a cititului şi scrisului. Poate fi indicată atât copilului, cât şi adultului, după o boală (afecţiune sau urmări ale chirurgiei laringelui, afecţiuni neurologice), în caz de surditate, de malformaţie congenitală a laringelui sau în cazul unei întârzieri de achiziţie a limbajului. Şedinţele sunt bazate pe exerciţii realizate de către pacient, privind caracteristicile limbajului, de exemplu articularea, semnificaţia cuvintelor sau organizarea frazelor.