Persoanele care petrec în timpul zilei mai mult de zece ore și jumătate stând pe scaun sau întinse pe canapea au un risc crescut de insuficiență cardiacă, infarct sau accident vascular cerebral chiar dacă în re
Dicţionar medical
- oreion: boală infecţioasă virală acută, extrem de contagioasă, provocată de un paramixovirus. Se manifestă, în principal, printr-o parotidită (inflamaţia glandelor parotide, principalele glande salivare). Oreionul, numit şi parotidita epidemică, se transmite pe cale aeriană (inhalarea picăturilor de salivă emise de un bolnav). Se întâlneşte mai ales iarna, adesea în epidemii, în particular în unele colectivităţi (şcoli). Cel mai frecvent sunt afectaţi copiii. Virusul prezintă o tendinţă naturală de a se fixa pe glande şi nervi;
- organ (donare de): punerea la dispoziţie a uneia sau a mai multor părţi ale corpului unei persoane, de către ea însăşi sau de către cei apropiaţi, în vederea unei transplantări la o altă persoană a organului sau organelor diferite. Donatorul poate fi în viaţă sau în stare de moarte cerebrală. Consimţământul explicit şi clar al donatorului în viaţă este indispensabil înainte de prelevarea şi transplantarea unui rinichi sau de măduvă osoasă în beneficiul unei rude apropiate, care necesită o grefă. O prelevare de organ de la o persoană în stare de moarte cerebrală se face cu acordul celor apropiaţi sau al familiei şi doar dacă donatorul nu şi-a exprimat în scris refuzul, pe când era în viaţă. Organele prelevate în acest caz pot fi inima, plămânii, ficatul, pancreasul, rinichii şi corneea. Pentru a proceda la operaţie, vitalitatea organelor prelevate trebuie păstrată, adică inima donatorului încă să bată, iar plămânii să fie ventilaţi cu un aparat de respiraţie artificială. Organele donatorului trebuie, de altfel, să aparţină aceluiaşi grup tisular (sau grup HLA), ca organele primitorului. Această ultimă precauţie vizează evitarea fenomenelor de respingere. Prelevările se fac, în general, de la subiecţi tineri, victime ale accidentelor rutiere, ceea ce creşte probabilitatea de prelevare a unor organe sănătoase; - organism: corp al unei fiinţe, care reprezintă un tot închegat, adaptându-se permanent la condiţiile de mediu; - orjelet: mic furuncul situat la marginea pleoapei; popular este cunoscut sub denumirea de ulcior; - ORL: otorinolaringologie; - ornitoză: boală infecţioasă provocată de bacteria Chlamydia psitaci. Ornitoza, boală rară, este transmisă la om de porumbeii urbani şi de unele păsări de apartament. Ornitoza provoacă febră, tuse şi dureri intense de cap, mai rar dificultăţi respiratorii. Infecţia este tratată prin administrarea de antibiotice; - orofaringe: segment al tubului digestiv, alcătuit din cavitate bucală şi faringe; - orteză: aparat ortopedic rigid, destinat să protejeze, să imobilizeze sau să susţină un membru sau o altă parte a corpului; - ortodonţie: specialitate medicală care vizează prevenirea sau corectarea anomaliilor de poziţie ale dinţilor; - ortofonie: disciplină paramedicală care are drept scop studiul şi tratamentul tulburărilor de limbaj oral şi scris. Ortofonia priveşte tulburările emisiei vocale, cele ale articulării cuvintelor şi cele ale limbajului, precum şi dificultăţile de deprindere a cititului şi scrisului. Poate fi indicată atât copilului, cât şi adultului, după o boală (afecţiune sau urmări ale chirurgiei laringelui, afecţiuni neurologice), în caz de surditate, de malformaţie congenitală a laringelui sau în cazul unei întârzieri de achiziţie a limbajului. Şedinţele sunt bazate pe exerciţii realizate de către pacient, privind caracteristicile limbajului, de exemplu articularea, semnificaţia cuvintelor sau organizarea frazelor.