Dicţionar medical

- neurochirurgie: chirurgie a sistemului nervos;

- neuroendocrinologie: disciplină medicală care studiază relaţiile între sistemul nervos şi glandele endocrine;

- neuroleptanalgezie: metodă de anestezie care asociază un analgezic (medicament ce acţionează împotriva durerii) şi un neuroleptic (medicament care are o acţiune sedativă asupra sistemului nervos). Neuroleptanalgezia permite realizarea unui număr de intervenţii chirurgicale fără a recurge la o anestezie generală. Anestezia obţinută, subconştientă, este denumită „în stare de veghe“; pacientul este treaz, dar calm şi indiferent, insensibil la durere. Utilizarea curentă permite, eventual, obţinerea unei relaxări musculare;

- neuroleptic: medicament activ asupra psihismului, utilizat în mod deosebit în tratamentul psihozelor;

- neuroliză: intervenţie chirurgicală constând în eliberarea unui nerv atunci când acesta este comprimat de către o aderenţă patologică, de exemplu de către un ţesut fibros cicatriceal, cu scopul de a permite recuperarea funcţiilor sale;

- neuromediator: substanţă chimică a organismului care dă posibilitatea celulelor nervoase să-şi transmită mesajele. Neuromediatorii cuprind numeroase substanţe, între care acetilcolina, diferite endorfine, dopamina, diferitele enkefaline, noradrenalina, serotonina. Numeroase substanţe, medicamentoase sau nu, au aceeaşi acţiune cu un neuromediator şi se numesc agoniste (adrenergice, colinergice). Altele au o acţiune contrară şi se numesc antagoniste (adrenolitice, anticolinergice). De altfel, un deficit într-un neurotransmiţător dat poate fi responsabil de o patologie. Sinonim: neurotransmiţător;

- neuron: celula nervoasă. Sistemul nervos este format din neuroni, din celule neurogliale şi din celulele lui Schwann. Neuronii au funcţii nervoase, în timp ce celelalte două tipuri de celule au rol de protecţie şi de nutriţie;

- neuropatie: afecţiune a sistemului nervos. Termenul de neuropatie grupează toate afecţiunile sistemului nervos periferic, format din nervi şi din ganglioni;

- neuropatie optică: afecţiune care atinge nervul optic, responsabil de vedere. Numeroase, cauzele unei neuropatii optice pot fi vasculare (ateroscleroza, de exemplu), inflamatorii (uveomeningita, care asociază o atingere oculară şi o atingere meningeană), legate de o intoxicaţie medicamentoasă (medicamente antituberculoase, de exemplu), de alcoolism, de tabagism, de o intoxicaţie cu produse industriale, de o boală de sistem (ca lupusul eritematos diseminat) sau neurologică (ca scleroza în plăci), de diabet, de un traumatism. Subiectul suferă de o anomalie a câmpului vizual, denumită scotom, în care vederea scade într-o mică regiune a câmpului vizual. Sinonim: nevrita optică;

- neuroplegie: scădere a tonusului sistemului nervos;

- neuroreceptor: receptor situat la suprafaţa unei celule (în principal nervoase, dar şi musculare) şi care intervine în funcţionarea sistemului nervos;

- neurotonie: tulburare benignă, caracterizată printr-un exces de funcţionare a sistemului nervos vegetativ. Neurotonia, denumită în mod curent şi nervozitate sau tensiune nervoasă, se traduce printr-o emotivitate exagerată, prin palpitaţii, tremurături, diaree.