Dicţionar medical

- micrognaţie: dezvoltare insuficientă a maxilarelor. Malformaţie ereditară, micrognaţia se întâlneşte adesea la originea unei încălecări dentare. La copil, extracţia unui grup de dinţi, urmată de purtatul, timp de 2-3 ani, a unui aparat dentar, permite, în general, să se obţină o dezvoltare corectă a maxilarelor. La adult, tratamentul micrognaţiei constă în corectarea chirurgicală a maxilarului, apoi în realinierea dinţilor cu ajutorul unui aparat ortodontic. Sinonim: brahignaţie;

- microlitiază: prezenţa unor calculi de dimensiuni mici;

- microorganism unicelular: organism de dimensiuni microscopice. Sinonim: microb;

- microradiografie: radiografie pe un microfilm;

- microscop: instrument optic sau electronic cu mare putere de mărire, permiţând să fie văzute obiectele invizibile cu ochiul liber;

- microstimulare facială: procedură utilizată în scop cosmetic, pentru îmbunătăţirea aspectului tenului;

- micţiune: emisie naturală a urinei, prin evacuarea din vezica urinară. Numărul de micţiuni depinde de cantitatea de urină emisă şi de capacitatea fiziologică a vezicii subiectului. Acest număr variază de la 0 la 1 în timpul nopţii, de la 4 la 5 în timpul zilei. Durerile la micţiune pot dezvălui o infecţie urinară şi necesită deci un examen citobacteriologic al urinei. Micţiunea se realizează sub dependenţa unui mecanism neurologic, care poate fi controlat în mod voluntar;

- mielodisplazie: totalitatea bolilor caracterizate prin prezenţa celulelor şuşe anormale în măduva osoasă. Sinonim: sindrom mielodisplazic (SMD);

- mielofibroză: creştere patologică a reţelei de colagen situate în jurul celulelor-şuşe ale măduvei osoase. Se observă foarte des o anemie cu o deformare a globulelor roşii (globule în formă de pară). Numărul de globule albe este adesea crescut, cel al plachetelor - variabil. Mielofibroza evoluează în timp de luni, chiar ani. Atunci când numărul de globule albe sau al plachetelor creşte, se apelează în unele cazuri la o chimioterapie cu doze mici. Actualmente, nu se dispune de un tratament specific al mielofibrozei;

- mielografie: radiografia măduvei spinării, rădăcinilor nervilor şi meningelor. Un tip particular de mielografie, mielosaccoradiculografia, explorează atât fundătura lichidiană situată sub măduvă, cât şi coada-de-cal (grupul de rădăcini nervoase care se distribuie membrelor inferioare). O mielografie este indicată înaintea unei interveneţii chirurgicale intrarahidiene, pentru a verifica faptul că operaţia este justificată şi pentru a-l ghida pe chirurg;

- mielogramă: examen al celulelor măduvei osoase. O mielogramă este realizată plecând de la un mic volum de măduvă (în general, mai puţin de un centimetru cub), prelevată din stern sau de la înălţimea crestei iliace posterioare. După o anestezie locală, celulele sunt aspirate cu ajutorul unei seringi. Prelevarea este dureroasă, dar rapidă (câteva secunde). Rezultatele sunt obţinute în câteva ore. Pacientul poate să plece imediat după examen. Nu există vreun efect secundar. Mielograma este indispensabilă pentru a preciza originea numeroaselor forme de anemie (diminuarea numărului de globule roşii), de trombopenie (diminuarea numărului de plachete sangvine) şi pentru explicarea micşorării numărului de anumite globule albe, polinuclearele neutrofile. Este, de asemenea, foarte utilă în supravegherea bolilor măduvei (leucemii, de exemplu) aflate sub tratament.