Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Dicţionar medical

Dicţionar medical

Data: 29 Iulie 2008

- insolaţie: boală provocată de radiaţiile calorice, de obicei solare, prin acţiunea directă asupra meningelui (congestie meningiană). Se caracterizează prin cefalee intensă, greaţă şi vărsături, ameţeli, colaps;

- insomnie: tulburare a somnului, manifestată fie prin imposibilitatea de a adormi, fie prin trezirea după o scurtă perioadă de somn (1-2 ore de la adormire). Este întâlnită în astenii, boli psihice, nevroze;

- inspir: în fiziologia aparatului respirator, fază activă a respiraţiei, în care, prin mărirea diametrelor cutiei toracice, produsă de mişcările elementelor mobile şi ale unei serii de mecanisme auxiliare (muşchi respiratori auxiliari, musculatură abdominală) se creează o presiune negativă intratoracică, care are drept consecinţă pătrunderea aerului în plămân; inspiraţie profundă, inspiraţie în cursul căreia este mobilizat şi volumul complementar, în afara volumului de aer curent. Se produce reflex în hiperventilaţiile fiziologice şi patologice. Sinonim: inspiraţie;

- instabilitate psihomotorie: tulburare a dezvoltării, care asociază o hiperactivitate motorie unui comportament impulsiv şi unei dereglări a atenţiei;

- instilaţie: metodă terapeutică prin care se administrează, sub formă de picături, medicamente dezinfectante, descongestionante, în afecţiunile localizate pe mucoase;

- insuficienţă multiplă de organ: stare patologică foarte gravă, ce poate apărea în stadiul avansat de evoluţie al unor boli/intoxicaţii şi care este caracterizată prin insuficienţa gravă a mai multor organe vitale;

- insuficienţă pancreatică: deficit al uneia sau al ambelor funcţii secretorii ale pancreasului. Insuficienţa priveşte fie funcţia exocrină (secreţia în intestin a enzimelor care asigură digestia proteinelor, lipidelor şi a glucidelor), fie funcţia endocrină (secreţia în sânge a hormonilor, din care cel mai important este insulina). Insuficienţa pancreatică exocrină este consecutivă fie distrugerii pancreasului (pancreatită, cancer), fie obstrucţiei canalului lui Wirsung, care vehiculează secreţiile externe spre duoden (cancer). Această insuficienţă se traduce prin prezenţa grăsimilor în scaun. Tratamentul cuprinde, în afara celui al cauzei, dacă este posibil, administrarea de extracte pancreatice pe cale orală, pentru a suplini enzimele care lipsesc;

- insuficienţă renală: reducere a capacităţii rinichilor de a asigura filtrarea şi eliminarea produselor de rebut ale sângelui, de a controla echilibrul corpului în apă şi săruri şi de a regulariza presiunea sangvină. Insuficienţa renală, cronică sau acută, nu este o boala în sine: rezultă din afecţiunile care ating rinichii, caracterizată printr-o diminuare a numărului de nefroni - unităţi funcţionale al căror element principal este glomerulul, mica sferă în care se efectuează filtrarea sângelui şi unde se elaborează urina primară;

- insuficienţă respiratorie: incapacitate a plămânilor, acută sau cronică, de a asigura funcţia lor, care se traduce printr-o diminuare a concentraţiei de oxigen în sânge şi, uneori, printr-o creştere a concentraţiei sangvine de dioxid de carbon.