Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Dicționar medical

Dicționar medical

Data: 16 Iulie 2008

- hipotonie (musculară): în neurologie, diminuarea tonusului muscular, responsabilă de o slăbire a muşchilor. Hipotonia se observă la începutul hemiplegiilor sau ca urmare a injectării anumitor substanţe;

- hipotrigliceridemie: nivel anormal de scăzut al trigliceridelor în serul sangvin. Cu apariţie excepţională, hipotrigliceridemia este legată fie de un aport alimentar insuficient de trigliceride, fie de o abetalipoproteinemie (nivel anormal de scăzut al betalipoproteinelor în sânge). Tratamentul său constă în prescrierea de vitamina E, administrată pe cale orală;

- hipotrofie fetală: reprezintă o întârziere a creşterii fătului în timpul sarcinii, ducând la o greutate mai mică de 2,5 kilograme pentru un nou-născut la termen. Principalele cauze sunt legate de mediul fătului. Poate fi vorba de factori de origine maternă: slăbire, regim dezechilibrat (îndeosebi număr insuficient de calorii), tabagism, consum de droguri grele, anomalii ginecologice, boli survenite în cursul sarcinii. De asemenea, poate fi vorba de o patologie a oului sau a cordonului. Mai există şi alte cauze legate chiar de făt: predispoziţie familială sau etnică, anomalie cromozomială, nanism, malformaţie, infecţie embrionară sau fetală. Diagnosticul este pus la naştere, dar poate fi stabilit mai devreme prin ecografie. Orice depistare antenatală a întârzierii de creştere intrauterină trebuie să ducă la căutarea unei cauze şi la propunerea către mamă a unui tratament adaptat. Absenţa rezervelor, comună tuturor copiilor atinşi de întârziere de creştere intrauterină, este sursa diferitelor complicaţii: scăderea temperaturii, hipoglicemia, hipocalcemia. Unele riscuri sunt mai specifice întârzierii creşterii intrauterine legată de o proastă nutriţie sangvină sau de o insuficientă oxigenare a fătului: este vorba de o suferinţă fetală acută şi de prematuritate. Sinonim: întârziere a creşterii intrauterine;

- hipoventilaţie: micşorare a cantităţii de aer care ventilează plămânii;

- holeră: boală infecţioasă intestinală, contagioasă, cauzată de o bacterie, vivrionul holeric (Vihrio cholerae, varietatea el Tor). Diseminarea sa este favorizată de absenţa igienei. Pot fi observate atât pandemii, cât şi atingeri sub forma unor focare izolate. Zonele geografice afectate, în principal, sunt Asia, Orientul Mijlociu, Europa şi, în ultimii ani, Africa şi America de Sud;

- homeopatie: terapeutica bazată pe administrarea de substanţe chimice în doze foarte mici, obţinute prin diluţii succesive, ce produc afecţiuni analoge bolii care se combate;

- homeostazie: proces de reglare, prin care organismul îşi menţine diferitele constante ale mediului interior (ansamblul lichidelor organismului) între limitele valorilor normale. Activitatea permanentă a unor organe concură la menţinerea acestui echilibru: rinichiul excretă anumite produse de catabolism (totalitatea reacţiilor de degradare a compuşilor organici) şi reglează metabolismul apei şi pH-ul (aciditatea sau alcalinitatea) sângelui; plămânul elimină dioxidul de carbon şi puţină apă; intestinul evacuează rezidurile alimentelor ingerate şi secreţiile digestive. Uneori, mecanismele homeostatice funcţionează prost în cazul diabetului, de exemplu, proasta funcţionare a producerii de insulină este cea care antrenează o creştere a nivelului de zahăr în sânge.