Dicționar medical

- hemodiluţie: tehnică ce constă, înaintea unei operaţii chirurgicale cu risc de hemoragie, în prelevarea a două sau trei unităţi de sânge de aproximativ 400 de mililitri fiecare de la un subiect (înlocuind această cantitate de sânge cu un lichid mai puţin dens), cu scopul de a putea ca, la sfârşitul intervenţiei sau chiar imediat după, sângele propriu să fie reinjectat;

- hemofilie: boală ereditară legată de cromozomul X, caracterizată printr-o tulburare a coagulării sângelui. Hemofilia este transmisă în mod recesiv şi este legată de sex: gena în cauză se găseşte pe unul dintre cei doi cromozomi X ai mamei şi doar băieţii dezvoltă boala. O femeie purtătoare a genei acestei boli va avea jumătate din fiii săi hemofilici, iar jumătate dintre fiicele sale purtătoare ale genei, ceilalti copii, fete sau băieţi, fiind neafectaţi. În schimb, bolnavul hemofilic de sex masculin transmite gena anormală tuturor fiicelor sale, care devin purtătoare ale genei, fiii lui scăpând neafectaţi;

- hemoglobină: proteină conţinută în globulele roşii, cărora le conferă culoarea, care vehiculează oxigenul în sânge. Hemoglobina este sintetizată de către globulele roşii în timpul formării în măduva osoasă. Aceasta serveşte la transportul dioxidului de carbon din organe (inimă, muşchi) către plămâni, dar mai ales la transportul oxigenului în toate ţesuturile organismului;

- hemoliză: distrugere a globulelor roşii. Durata de viaţă a globulelor roşii în organism este, în stare normală, de aproximativ 120 zile. Hemoliza este atunci efectuată de către celulele macrofage ale măduvei osoase şi ale ficatului. Diferiţii constituenţi ai globulului roşu sunt, în continuare, reciclaţi şi reutilizaţi de către organism;

- hemopatie: termen generic, desemnând orice maladie a sângelui. Anemiile şi leucemiile, de exemplu, sunt hemopatii;

- hemopneumotorax: prezenţa concomitantă de aer şi sânge în cavitatea pleurală, consecutiv unui traumatism toracic în care s-a produs ruptura plămânului;

- hemoragie: scurgerea de sânge dintr-un vas sangvin. O hemoragie este numită externă dacă sângele se scurge direct în exterior, internă dacă se produce într-o cavitate (torace, abdomen) sau într-un organ intern (stomac, intestin); când sângele iese pe căile naturale (gură, anus, uretră), hemoragia se numeşte secundar exteriorizată;

- hemostatic: medicament capabil să oprească sângerările şi hemoragiile;

- hemoterapie: tratament prin transfuzii de sânge;

- heparină: substanţă anticoagulantă naturală, care este conţinută de către toate ţesuturile organismului. Heparina este indicată pentru acţiunea ei foarte rapidă asupra trombozei (formarea cheagurilor în vasele sangvine), fie atât în mici doze pe cale subcutanată, cu scop preventiv într-o flebită, cât şi pe cale subcutanată sau intravenoasă, atunci când există deja o tromboză. Heparina este contraindicată atunci când pacientul este subiect al unor hemoragii (boala de coagulare) sau dacă este alergic la heparină.