Dicționar medical

- geriatrie: disciplină medicală consacrată bolilor cauzate de îmbătrânire;

- germene infecţios: oricare microorganism (bacterie, virus, parazit) viu, sursă a unei boli infecţioase;

- ghearelor de pisică (boală a): boală infecţioasă care se declară după o zgârietură sau o muşcătură de pisică. Agentul de inoculare este o bacterie, Rochatimaea henselae. Afecţiunea se traduce printr-o tumefiere a ganglionilor din zona zgârieturii, cu tendinţă de supuraţie. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice (macrolide). Puncţionarea sau drenarea adenopatiei este, uneori, necesară, pentru a grăbi vindecarea. Sinonim: limforeticuloza benignă de inoculare;

- giardia: gen de protozoar flagelat, parazit în tractul intestinal al omului şi al animalelor; provoacă diarei intermitente şi malabsorbţie, iar uneori colecistită. Specia parazitară la om se numeşte Giardia lamblia. Sinonim: lamblia, giardia lamblia;

- gigantism: creştere exagerată a corpului;

- Gilles de la Tourette (sindrom al lui): afecţiune neurologică cronică rară, caracterizată prin existenţa unor ticuri, însoţite sau nu de coprolalie (emisia de cuvinte murdare) şi de ecolalie (repetarea unor fragmente de cuvinte sau de fraze). Ticurile apar între 2 şi 10 ani, cu o netă predominanţă la sexul masculin. Acestea se repetă adesea în salve, care le conferă o aparenţă de ritmicitate şi pot afecta majoritatea muşchilor scheletului. Faptul că pot fi controlate prin voinţă, le deosebeşte de alte mişcări anormale. Tratamentul este bazat pe neuroleptice care vindecă până la 80% din cazuri. Sinonim: boală a ticurilor, Tourette;

- gimnastică respiratorie: metodă de kineziterapie respiratorie, constând în învăţarea subiectului să-şi controleze şi să facă să lucreze muşchii respiratori toracici şi abdominali. Gimnastica respiratorie este indicată în toate bolile cronice care afectează respiraţia: bronşita cronică, astm, etc. Aceasta permite îmbunătăţirea ventilaţiei de aer în plămâni, oxigenarea sângelui şi, în consecinţă, a travaliului muscular şi a posibilităţilor de efort fizic. Kineziterapeutul arată bolnavului ce mişcări ale toracelui şi abdomenului trebuie să facă şi care muşchi ai toracelui şi abdomenului trebuie să se contracte; îndeosebi, îl învaţă pe subiect rolul abdomenului: exerciţii de inspiraţie profundă, obţinută prin contractarea muşchilor abdominali (prin „sugerea burţii“), urmată de o inspiraţie pasivă, apoi activă, relaxând aceiaşi muşchi.