Dicţionar medical

- fractură dentară: leziune care poate afecta smalţul şi dentina sau, uneori, chiar şi pulpa unui dinte. De origine traumatică, uneori, favorizate de o carie, fracturile dentare pot fi orizontale, verticale sau oblice. Fractura dentară, spre deosebire de cea a osului, nu se consolidează, deoarece nici smalţul, nici dentina nu sunt vascularizate;

- frecvenţă cardiacă: număr de cicluri cardiace, pe unitatea de timp (pe minut, prin convenţie). Frecvenţa cardiacă în repaus, la vârsta adultă, variază după subiect, între 60 şi 100 pe minut. Este mai rapidă la copil şi se micşorează, uşor, la subiecţii în vârstă. Frecvenţa cardiacă se accelerează la efort sau în cursul unui stres, sub efectul unei stimulări a nervului simpatic şi al acţiunii anumitor hormoni (adrenalina, noradrenalina) asupra nodului sinusal. Frecvenţa cardiacă în repaus poate fi anormal de lentă (mai puţin de 60 cicluri pe minut) sau de rapidă (mai mult de 100 cicluri pe minut); atunci se vorbeşte, respectiv, de bradicardie şi de tahicardie. Dacă este neregulată sau anarhică, este vorba de o tulburare de ritm cardiac;

- frison: tremurătură involuntară, mai mult sau mai puţin generalizată, a muşchilor. Frisonul poate fi însoţit de clănţănituri ale dinţilor şi de oripilare („piele de găină“). Este o reacţie normală a corpului faţă de frig. Ca răspuns la scăderea temperaturii corpului, reflexul de frison, provocând contracturi musculare, generează căldură. Frisonul se observă, de asemenea, în asociere cu un puseu de febră, în faza iniţială a bolilor infecţioase sau în cursul septicemiilor, când au loc descărcările microbiene în circulaţia sangvină;

- fruct: produs comestibil al unor vegetale, de savoare, în general, dulce. Fructele sunt bogate în apă, în glucide (fructoză, mai ales), în fibre vegetale (celuloză şi pectină, prezente în coajă), în vitamine (vitamina C în citrice, vitaminele B1, B2 şi B6 în fructele uscate, precursorii de vitamina A în fructele cu sâmbure şi în fructele baca) şi în săruri minerale. Conţinutul lor în glucide variază între 5 şi 19% pentru fructele proaspete, până la 40%, chiar 60%, pentru fructele uscate (curmale, smochine, stafide). Fructele uscate au o valoare calorică mult mai ridicată decât fructele proaspete şi sunt foarte bogate în glucide simple, în sodiu, potasiu şi calciu. Fructele oleaginoase (migdale, nuci, alune) sunt bogate în fibre, în proteine şi, mai ales, în lipide şi sunt mult mai calorice decât fructele proaspete: 400 calorii pentru 100 grame. Consumate în cantităţi rezonabile, fructele proaspete constituie un bun aport de fibre şi de vitamine. Pregătirea lor termică le face mai digestibile, datorită modificărilor din compoziţia lor în fibre şi în glucide, dar, în schimb, apare inconvenientul de a fi suferit o pierdere importantă de vitamine;

- fructoză: glucid prezent în organism şi în alimentaţie. Poate exista ca atare sau sub formă de zaharoză, formată prin asocierea de molecule de fructoză şi a unei molecule de glucoză. Fructoza adusă prin alimentaţie este conţinută în zahăr, în fructe (măr, pară, strugure), în miere. În organism, este transformată în glucoză. Sinonim: levuloză.