Dicţionar medical

- flora intestinală: totalitate a germenilor care există în mod normal în intestin. Administrarea de antibiotice cu spectru larg de acţiune poate perturba în mod grav echilibrul florei intestinale. Acest dezechilibru pasager se traduce de cele mai multe ori prin pierderea mirosului de fecale al scaunelor şi prin dezvoltarea de ciuperci, mai rar printr-o diaree benignă care se manifestă pe toată durata tratamentului. În toate cazurile, oprirea antibioterapiei este urmată de restaurarea treptată a florei intestinale. O infecţie intestinală sau toxiinfecţie (secretarea de toxine de către bacterii) pot, de asemenea, să antreneze o perturbare a florei, incapabilă să compenseze acţiunea germenilor patogeni;

- fluor: element foarte răspândit în natură, sub formă de fluorură de calciu, una dintre componentele ţesuturilor dure ale organismului (cartilagii, oase, dinţi) şi de fluorură de sodiu. Fluorul (F) constituie un mijloc de prevenire activă a cariei dentare, încorporarea sa în smalţul dentar permiţându-i acestuia să reziste atacului acid. El este, de asemenea, utilizat în tratamentul osteoporozei (rarefierea ţesutului osos) vertebrale. Este contraindicat la subiecţii care prezintă o insuficienţă renală (risc de intoxicare);

- fluoroză: boală provocată de o intoxicaţie cronică cu fluor. O fluoroză poate fi de origine hidrotelurică, atunci când apa potabilă conţine mai mult de 2,4 miligrame de fluor pe litru, cum este cazul în Africa de Nord, în India, în Argentina, în Islanda şi în regiunile vulcanice ale Statelor Unite. Poate, de asemenea, să fie legată de o intoxicaţie profesională, afectând, de exemplu, muncitorii care manipulează criolita (un mineral cu aluminiu). Fluoroza dă un aspect pătat smalţului dinţilor. Aceste coloraţii merg de la simple pete albe sau transparente, până la vinişoare ca ale marmurei, colorate în maro închis. Tratamentul constă în mascarea petelor neplăcute la vedere, prin lipirea unor materiale (compozite, porţelan);

- flush: acces de înroşire a feţei. Un flush poate fi consecinţa unei emoţii, a unui efort fizic, a unui factor alimentar (masă copioasă, condimente, crustacee, ingestie de alcool), a unui medicament, a unei tumori, a unei boli endocrine (boala lui Basedow), a unei migrene sau menopauzei. În acest ultim caz, flushul este denumit în mod curent bufeu de căldură. Sinonim: bufeu vasomotor;

- foame: nevoie fiziologică de a mânca. Foamea, ca şi saţietatea, este reglată în sistemul nervos central de către hipotalamus, care primeşte informaţii din totalitatea organismului asupra rezervelor energetice şi comunică cu alte structuri cerebrale, provocând senzaţia de foame. Unele patologii de origine organică sau psihologică pot induce fie o senzaţie de foame excesivă (bulimie, diabet insulinodependent, hipertiroidie), fie, din contră, la lipsa de apetit (anorexie);

- fobie: temere angoasantă şi nejustificată de o anume situaţie, de un obiect sau de îndeplinirea unei acţiuni. Fobiile cele mai obişnuite sunt teama de spaţiile deschise şi de mulţime (agorafobie), teama de locurile închise (claustrofobie), teama de a comite un act agresiv sau şocant (fobia de impulsie), teama de a roşi (ereutofobie) şi teama, obişnuită la copil şi chiar la adult, de anumite animale, ca şerpii sau păianjenii. Fobiile trec drept simptomele cele mai răspândite ale nevrozelor, îndeosebi ale nevrozelor fobice. Tratamentul unei fobii constă în psihoterapie şi în terapii comportamentale.