Dicţionar medical

- febră aftoasă: boală a bovinelor şi porcinelor, care afectează, în mod excepţional, omul, contaminându-l pe cale cutanată (plagă) sau pe cale digestivă (ingestia de lapte crud infectat). Se traduce printr-o stomatită (inflamaţie şi afte ale mucoasei cavităţii bucale), însoţită de febră ridicată şi leziuni cutanate (vezicule);

- febra fânului: formă de rinită alergică, sezonieră, declanşată de antigene din mediu (fân, arbori);

- febră hemoragică cu sindrom renal: afecţiune renală acută, de origine infecţioasă. Este o boală rară, care survine, în principal, în mediu rural, afectând agricultorii şi tăietorii de lemne. Există sub forma bolii denumite febră hemoragică de Coreea şi o formă europeană, descrisă sub numele de nephropathia epidemică. Contaminarea omului se face pe cale aeriană, prin inhalarea particulelor care provin din dejecţiile rozătoarelor sălbatice;

- febră mediteraneană familială: boală caracterizată prin accese bruşte de febră, care revin periodic, la intervale mai mult sau mai puţin regulate, fără a se putea găsi factori particulari care să o fi declanşat. De cauze necunoscute, febra mediteraneană este o boală ereditară. Aceasta afectează, în principal, populaţiile din Africa de Nord şi din Orientul Mijlociu;

- febra recurentă: boală infecţioasă articulară, neurologică şi cardiacă, al cărei agent este o bacterie din familia spirochetelor, Borrelia burgdoferi. Borrelia burgdoferi este transmisă omului prin înţepătura unei căpuşe. Se întâlneşte în Europa, America şi în Australia;

- febră tifoidă: septicemie provocată de o bacterie Gram negativă, Salmonella typhi. Febra tifoidă este endemică în Africa, în Asia şi în America de Sud;

- febrifug: medicament care reduce febra;

- ferment probiotic: microorganism cu efecte benefice asupra sănătăţii. În general, termenul este folosit frecvent când se vorbeşte despre microorganismele care fac parte din flora normală a intestinului, necesară în procesele de digestie; fermenţii probiotici se adaugă în unele alimente (iaurt);

- fetopatie: boală care afectează fetusul (copilul, în timpul ultimelor 7 luni de viaţă uterină). Fetopatiile cauzate de unele atingeri virale, bacteriene sau parazitare produc infecţii masive ale organelor deja formate. Principalii agenţi infecţioşi responsabili de fetopatii grave, cu sechele, sunt virusul rubeolei, citomegalovirusul, treponema (sifilis) şi toxoplasma. Rubeola provoacă o întârzire a creşterii intrauterine, cu o mărire în volum a ficatului, o anemie şi o trombopenie (diminuare a numărului de plachete în sânge). Citomegalovirusul generează o întârziere în creşterea intrauterină şi o microcefalie (craniu de dimensiuni mici), uneori responsabilă de o întârziere în dezvoltarea intelectuală. Sifilisul congenital poate da naştere septicemiei, cu consecinţe asupra rinichilor, ochilor, oaselor, creierului. Toxoplasmoza poate provoca leziuni cerebrale şi oculare. Alte fetopatii sunt cauzate de ad-ministrarea prost controlată a unor medicamente ca antitiroidienele sau antivitaminele K (anticoagulante).