Dicţionar medical

- faneră: organ de protecţie, caracterizat printr-o keratinizare intensă. Părul, dinţii, unghiile sunt fanere. Keratina, proteină fibroasă şi principalul constituent al păturii superficiale a epidermului, este o substanţă dură, rezistentă şi protectoare;

- fangoterapie: tratamentul prin aplicarea de nămoluri de origine volcanică. Fangoterapia este, în principal, un tratament de completare al artrozei, oricare ar fi localizarea acesteia. Nămolul trebuie aplicat local, sub formă de cataplasme sau pe întregul corp, într-o baie;

- fantă labiopalatină: malformaţie caracterizată printr-o fantă a buzei superioare şi/sau a palatului. Fanta lobiopalatină este cea mai frecventă la băieţi, în timp ce secţionarea palatului se întâlneşte cel mai des la fete. Sinonim: buză de iepure;

- farmacodependenţă: tendinţă la consum excesiv de medicamente, care devine din ce în ce mai puţin controlabilă, în timp. Farmacodependenţa este una din formele de toxicomanie, iar cele două cuvinte sunt frecvent folosite unul în locul celuilalt. Totuşi, uzanţa tinde să desemneze prin farmacodependenţă mai curând toxicomania, care se leagă de folosirea substanţelor medicamentoase. Sinonim: toxidependenţa;

- farmacopee: culegere oficială de norme şi de informaţii indispensabile farmacistului pentru a-şi exercita profesia;

- fatigabilitate: scăderea anormal de rapidă a forţei musculare. Oboseala cronică reprezintă un sindrom constând într-o stare permanentă de oboseală, cu epuizare la cel mai mic efort. Oboseala cronică se caracterizează printr-o oboseală intensă, declanşată de cel mai mic efort, cu reducerea la cel puţin jumătate a activităţii obişnuite, însoţită de febră, dureri musculare şi dorsale, dureri de cap, tulburări de somn şi dificultate în concentrare. Tratamentul cuprinde administrarea de: acizi aminaţi, oligoelemente ca mangan, cupru, calciu, magneziu, o alimentaţie regulată şi echilibrată, precum şi administrarea de vitamine;

- febră: temperatură corporală mai mare de 37°C, măsurată în gură, sau de 37,7°C, măsurată în rect. O stare febrilă este însoţită, adesea, de o senzaţie de frig, de sete intensă sau de frisoane, putând merge, la copil, până la convulsii sau delir. La adult, o febră moderată poate să nu fie observată sau poate antrena doar o senzaţie de indispoziţie ori o impresie de frig. La bătrân, o febră ridicată poate antrena tulburări de comportament, simulând o meningită, de exemplu. Este necesară o consultaţie atunci când febra, ca unic simptom, sau asociată cu alte simptome, durează mai mult de 3 zile sau dacă bolnavul este un sugar sau un copil care are în antecedente convulsii febrile. Medicamentele antipiretice (contra febrei) pot fi administrate, dar, înainte de toate, trebuie tratată cauza accesului febril (printr-un tratament antiinfecţios).