Dicţionar medical

- excrescenţă: umflătură, formaţiune (tumoră) care apare la nivelul unui organ;

- excreţie: evacuare în afara organismului sau în afara structurii care le-a elaborat, a secreţiilor sau a deşeurilor inutilizabile sau nocive. Organele excretoare sunt: rinichii (deşeuri azotate, săruri minerale, medicamente), ficatul (bila), colonul (fecalele), plămânii (dioxidul de carbon şi vaporii de apă), glandele sudoripare (săruri şi apă);

- exereză: operaţie constând din îndepărtarea unui organ, a unui ansamblu de ţesuturi sau a unui corp străin pe cale chirurgicală. Sinonim: ablaţie; ablaţiune;

- exfoliaţie: eliminare normală sau patologică a stratului cornos al pielii. Exfolierea (descuamarea) se poate face în diferite moduri: prin mici scuame foarte fine, prin lambouri mari sau dintr-o singură bucată. În acest ultim caz, se vorbeşte de scuama-crustă. În afara tratamentului bolii în cauză, se mai pot face băi de amidon şi aplicaţii de excipienţi neutri;

- exocrine: se spune despre o glandă sau despre o celulă ale căror produse de secreţie sunt excretate direct într-o cavitate naturală (tubul digestiv, de exemplu) sau în exterior (piele), ca şi despre secreţia unei astfel de glande sau a unei astfel de celule. Secreţia exocrină se deosebeşte de secreţia endocrină, care eliberează produsul în circulaţia sangvină;

- exoftalmie: proeminenţă a globului ocular în afara orbitei sale. Exoftalmia poate fi asociată unei înroşiri a conjunctivei, unui edem al pleoapelor, uneori unei vederi în dublu cu un strabism trecător;

- exostoză: excrescenţă osoasă traumatică sau inflamatorie, ce provoacă şchiopătarea şi anchilozarea articulaţiilor la om şi la cal. Sinonim: osteocondrom;

- expectorant: fluidifiant bronşic care uşurează expectoraţia secreţiilor produse de căile respiratorii inferioare (trahee, bronhii, alveole pulmonare). Expectorantele sunt indicate în tratamentul de completare al afecţiunilor care provoacă o creştere a secreţiilor (bronşită acută şi cronică, mucoviscidoză). Folosirea lor este contraindicată în asociere cu medicamente antitusive sau când secreţiile sunt deja suficient de fluide, şi, de asemenea, bolnavilor care nu pot să scuipe din cauza unei stări generale sau respiratorii precare;

- exsanguinotransfuzie: înlocuirea celei mai mari părţi a sângelui sau a globulelor roşii aparţinând unui bolnav, cu sânge şi globule roşii de la donatori. Principalele indicaţii ale unei exsanguinotransfuzii sunt: boala hemolitică a nou-născutului, anemiile sau intoxicaţiile grave, babeşioza, drepanocitoza. Exsanguinotransfuzia este practicată în mod manual la nou-născut: un cateter este introdus în vena ombilicală, pentru a permite, alternativ, puncţiile sagvine la copil şi injectările de sânge sau de globule roşii de la donator. În alte cazuri (drepanocitoza), se poate utiliza un aparat de citafereză, care permite eliminarea globulelor roşii ale bolnavului şi restituirea către el a altor elemente ale sângelui său, precum şi a globulelor roşii sănătoase.