Dicţionar medical

- eritroză: înroşire a feţei, consecutivă unei dilatări a vaselor, permanentă sau survenind în accese. Eritroza, al cărei „bufeu de căldură“ constituie o formă paroxistică, afectează în mod obişnuit fetele tinere, sub forma unor pusee congestive, predominând în obraji, nas şi pomeţi, survenind cel mai des după masă, după o schimbare de temperatură sau ca urmare a unei emoţii sau a unui stres. Eritroza constituie primul stadiu al acneei rozacee. Tratamentul constă în mici doze de neurosedative şi în corectarea eventualelor dezechilibre hormonale. Sunt de respectat unele precauţii:

- mese mici cantitativ, care să evite excitantele (condimente, alcool), luate la ore fixe şi mâncând lent;

- seara, curăţarea feţei cu un lapte de toaletă pentru pielea uscată, urmată de pulverizări descongestionante cu apă minerală sau cu serum-zinc (ser fiziologic căruia i s-a adăugat sulfat de zinc);

- dimineaţa, aplicarea unei creme sau a unei loţiuni descongestionante pe bază de extracte vegetale;

- la soare, protecţia riguroasă printr-o cremă „ecran total“;

- la frig, protecţia prin creme compacte, grase;

- erizipel: boală infecţioasă şi contagioasă, manifestată prin inflamarea şi înroşirea unei porţiuni delimitate a pielii, dureri şi stare febrilă;

- eructaţie: eliminare zgomotoasă, pe gură, a gazelor conţinute în stomac. Suptul sugarilor se încheie, normal, cu o eructaţie, cu eliminarea unei mici cantităţi de lapte (regurgitare). Această eructaţie este provocată de deglutiţia bulelor de aer în timpul suptului. Trebuie ca, la sfârşitul fiecărei mese, copilul să fie ţinut vertical şi să fie aşteptată această eructaţie înainte de a reculca copilul, cu scopul de a evita o eventuală rută falsă;

- erupţie: apariţie, cel mai des bruscă, a leziunilor cutanate sau ale mucoaselor. O erupţie poate să fie de origine infecţioasă, ca erupţiile febrile contagioase din copilărie (rujeolă, scarlatină), erizipel, variolă şi zona zoster. Poate fi asociată infecţiilor virale (cu enterovirus sau cu arbovirus) şi unor boli parazitare (toxoplasmoza);

- escară: distrugere localizată a pielii, survenind la bolnavii imobilizaţi în pat, adesea doar numai după câteva ore de imobilizare, mai ales dacă şi-au pierdut mobilitatea lor naturală (coma, paralizie) sau dacă se găsesc într-o proastă stare generală (denutriţie, deshidratare); în câteva cazuri, foarte rare, escarele mai pot să apară şi sub gipsul folosit la imobilizarea unei părţi a corpului. Cauzate de o compresie prelungită, exersată asupra unei regiuni proeminente, escarele afectează mai ales zonele de apăsare: călcâi, fese, regiunea sacrală, uneori coatele, omoplaţii sau partea posterioară a craniului.