Persoanele care petrec în timpul zilei mai mult de zece ore și jumătate stând pe scaun sau întinse pe canapea au un risc crescut de insuficiență cardiacă, infarct sau accident vascular cerebral chiar dacă în re
Dicţionar medical
- endemie: persistenţa unei boli infecţioase în rândul unei populaţii sau al unei regiuni;
- endocardita infecţioasă: infecţie a endocardului şi valvulelor cardiace, cauzată de infecţii cu bacterii (streptococi, stafilococi, germeni Gram negativi) sau cu ciuperci (Candida albicans), care aparţin, uneori, florei obişnuite a mucoaselor organismului. În două treimi dintre cazuri, endocardita survine la subiecţii care suferă de afectare a valvulelor cardiace (stenoza sau insuficieţa aortică, insuficienţa mitrală), de o cardiopatie congenitală sau purtători ai unei proteze valvulare; în anumite cazuri este consecutivă unui gest cu risc infecţios, tratamente dentare, intervenţie chirurgicală). Endocardita este deosebit de frecventă la toxicomanii care utilizează droguri injectabile pe cale intravenoasă; - endorfină: substanţă produsă de anumite celule ale sistemului nervos central, având proprietăţi analgezice asemănătoare celor ale morfinei; - endoscopie: explorarea vizuală a unei cavităţi, naturale sau nu, prin intermediul unui tub optic dotat cu un sistem de iluminare numit endoscop. Numeroase organe pot beneficia de un studiu endoscopic: esofagul, colonul, rectul, traheea, bronhiile, stomacul, căile biliare, căile aeriene superioare, uretra, vezica, ureterele, cavitatea peritoneală, uterul, articulaţiile mari. Endoscopia, termen generic, acoperă diferite explorări, fiecare dintre ele având o destinaţie precisă: bronhoscopia (explorarea bronhiilor), colonoscopia (explorarea colonului), laparoscopia (explorarea cavităţii abdominale), artroscopia (explorarea unei articulaţii). O endoscopie este practicată, de obicei, sub anestezie locală, iar, uneori, chiar sub anestezie generală. Poate fi realizată în scopuri de diagnostic sau operatorii; - endotoxic: şoc endotoxic - şoc provocat de endotoxine, substanţe toxice conţinute de unele bacterii, care se eliberează când sunt distruse celulele bacteriene; - enteropatie: afecţiune a intestinului subţire. Termenul de enteropatie grupează boli multiple de origine inflamatorie, infecţioasă, tumorală, vasculară. De obicei, desemnează trei afecţiuni: enteropatia la gluten, enteropatia exudativă şi enteropatia asociată deficitului de imunoglobuline. Enteropatia la gluten sau boala celiacă este provocată de intoleranţa la gluten. Enteropatia exudativă este consecinţa pierderii exagerate, în tubul digestiv, a substanţelor (îndeosebi proteinele) prezente în mod normal în sânge, limfă şi lichidul intestinal, iar enteropatia asociată cu deficitele în imunoglobuline se traduce, cel mai frecvent, printr-o diaree consecutivă unei malabsorbţii, cu sau fără atrofiere a mucoasei intestinale.