Dicţionar medical

- edem ocular: infiltrare de lichid seros în ţesuturile ochiului;

- edem palpebral: infiltrare de lichid sub pleoapă, consecutivă unui traumatism sau unei inflamaţii (ulcior, de exemplu). Un edem palpebral se manifestă printr-o umflătură bine vizibilă la una sau ambele pleoape, uneori, însoţită de o înroşire, de o senzaţie de căldură sau de o durere. Tratamentul face apel la antiinflamatoarele locale sau generale;

- edentaţie: absenţa dinţilor;

- edulcorant: substanţă de origine naturală sau de sinteză, care dă un gust dulce. Edulcoranţii sunt utilizaţi ca aditivi alimentari, ca excipienţi pentru a facilita administrarea medicamentelor, ca înlocuitori ai zahărului în tratamentul diferitelor dereglări nutriţionale (diabet, obezitate);

- EEG: electroencefalografie - examen care permite înregistrarea activităţii electrice spontane a neuronilor cortexului cerebral;

- efelidă: mică pată cutanată pigmentată. Efelidele, numite, în mod obişnuit, „pistrui“, sunt frecvente la subiecţii cu pielea albă, blonzi sau roşcaţi; ele se accentuează după expunerea la soare. Sunt mici pete cafenii, galbene sau brune, simetrice, afectând mai ales faţa şi toracele. Prevenirea accentuării lor cu ajutorul unei creme sau a unui lapte protector (ecran total), înaintea expunerii la soare, rămâne cea mai eficace metodă;

- electrocauterizare: metodă de distrugere a unui ţesut (modificat patologic) prin ardere cu ajutorul curentului electric;

- electrochirurgie: metodă de tratament chirurgical prin utilizarea locală a unui curent electric. Electrochirurgia utilizează căldura produsă la trecerea unui curent electric printr-un instrument operator, cu scopul de a carboniza ţesuturile patologice;

- electrocoagulare: metodă chirurgicală bazată pe coagularea celulelor modificate ale unui ţesut, cu ajutorul unui curent electric de înaltă frecvenţă;

- electrocohleografie: înregistrare a activităţii electrice a urechii interne. Electrocohleografia este întrebuinţată, în principal, pentru evaluarea stării auditive a copiilor mici. De fapt, spre deosebire de alte examene de bază ale auzului, în care subiectul trebuie să spună dacă aude un sunet sau nu, electrocardiografia nu necesită cooperarea pacientului. Tehnica constă în introducerea unui electrod sub forma unui ac foarte fin prin timpan, apoi, în impingerea sa câţiva milimetri, nu mai departe de cohlee (organul auzului care face parte din urechea internă).