Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Dicţionar medical
- echimoză: efuziune superficială de sânge care se depune sub piele şi formează o pată vizibilă. Pentru diminuarea durerii, se poate aplica o pânză umedă, conţinând bucăţi de gheaţă, ce se aplică pe durata a 10 minute;
- eclampsie: afecţiune gravă care survine, în general, la sfârşitul sarcinii, caracterizată prin convulsii asociate unei hipertensiuni arteriale. Tratamentul de urgenţă, în mediu spitalicesc, cuprinde anticonvulsivante şi declanşarea naşterii sau cezariană. În marea majoritate a cazurilor, pacienta se vindecă fără sechele şi nu există vreo altă recidivă în timpul altor sarcini. Totuşi, între 5 şi 10% dintre mame prezintă complicaţii de durată (cerebrale, renale sau cardiace). Prevenirea eclampsiei constă în depistarea sistematică, în cursul oricărei sarcini, a semnelor de atingere renală (tensiune arterială, proteinurie) şi a celor imediat precursoare eclampsiei; - ecolalie: tulburare a vorbirii care constă în repetarea în mod sistematic a ultimelor cuvinte auzite; - ecosistem bacterian: totalitate a speciilor bacteriene care trăiesc pe suprafaţa pielii sau a mucoaselor unei gazde, fără a-i dăuna. Sinonim: floră bacteriană; - ectimă: infecţie cutanată caracterizată printr-o ulceraţie care survine cel mai des pe membre. Ectima provocată de o bacterie, streptococul, afectează în general subiecţii debilitaţi. Se traduce printr-o ulceraţie cu coji a pielii. Antibioticele (peniciline), luate în urgenţă şi în doze mari, permit oprirea infecţiei. Îngrijirile locale sunt cele ale unei ulceraţii (curăţire locală, pansamente antiseptice); - eczemă: afecţiune cutanată alergică, acută sau cronică, caracterizată prin zone roşii supraînălţate de mici vezicule lichidiene deosebit de pruriginoase; - edem: retenţie patologică de lichid în ţesuturile organismului, în particular în ţesutul conjunctiv. Edemele nu pot fi tratate decât prin stimularea evacuării lichidului în urină de către rinichi. Pentru a ajunge la acest rezultat, se impune administrarea de diuretice şi tinerea unui regim alimentar hiposodat. Tratamentul diferă, totuşi, după tipul de edem şi după cauza edemului. Un edem unilateral al unui membru inferior, cauzat de o flebită, se reduce în urma unui tratament anticoagulant. Dacă el este cauzat de o insuficienţă venoasă, poate fi ameliorat prin purtarea unui ciorap de varice. Un edem bilateral al membrelor inferioare, imputabil unei insuficienţe cardiace, se tratează prin administrarea de medicamente antidiuretice, cardiotonice şi vasodilatatoare; - edem cerebral: creştere în volum a creierului, consecutivă unei creşteri a conţinutului de apă al ţesuturilor sale. Edemul cerebral însoţeşte diferitele boli ale encefalului: tumoră, traumatism, infecţie, inflamaţie, accident vascular cerebral. Craniul fiind rigid, edemul cerebral antrenează o hipertensiune intracraniană, care se traduce prin semne ca: paralizii, vome, dureri de cap, comă şi poate fi mortal. Tratamentul necesită o spitalizare de urgenţă şi asociază antiedematoase cerebrale (macromolecule, corticosteroizi) la tratamentul cauzei. Antiedematoasele nu sunt eficace decât în cazul unui edem vasogenic.