Dicționar medical

▲ diafiză: parte mediană a unui os lung;

▲ diaforeză: transpiraţie abundentă;

▲ diafragm: membrana musculo-tendinoasă ce separă cavitatea toracică de cavitatea abdominală. Este cel mai important muşchi inspirator, având o contribuţie importantă în micţiune, defecaţie şi naştere; susţine coloana vertebrală şi împinge sângele şi limfa din segmentele subdiafragmatice, spre inimă. Pentru ca aerul să intre în plămâni, este necesar ca presiunea din ei să fie mai mică decât cea de afară. La inspirare, diafragma se contractă şi muşchii intercostali împing coastele în faţă, în urma presiunii mai mari, aerul umplând spaţiul disponibil din plămâni;

▲ diagnostic: determinarea bolii pe baza datelor clinice şi a examenelor de laborator;

▲ dializă: tehnica vizând suplinirea unei funcţii renale prăbuşite, prin eliminarea concomitentă a excesului de apă din organism şi a produselor rezultate din metabolism, aflate în sânge;

▲ dietă: abţinere temporară, totală sau parţială, de la consumul de alimente, din motive personale sau terapeutice. Dietele se clasifică în trei categorii:

- dieta absolută - constă în neabsorbirea nici de alimente, nici de băuturi pe căi naturale. În acest caz, aporturile esenţiale organismului sunt furnizate sub forma diferitelor soluţii, administrate prin perfuzii intravenoase;

- dieta hidrică - constă în absorbţie doar de apă, astfel încât să nu se aducă organismului calorii, şi este destinată deci provocării unei pierderi de greutate. Adaptarea organismului la astfel de practici provoacă, în general, efect invers celui dorit: încetinirea metabolismului, provocată de dietă, persista şi după întreruperea ei, iar pacientul recâştigă întreaga greutate pierdută, chiar şi în plus, după reluarea alimentaţiei;

- dieta proteică - limitează alimentaţia la proteine. Acest tip de regim necesită o funcţiune renală perfectă, în caz contrar, dovedindu-se foarte periculoasă. Doar medicul o poate prescrie.

Dietele sunt puţin prescrise de medici; de fapt, excluderea unuia sau mai multor tipuri de alimente generează frustrări şi carenţe şi rar produc, pe termen lung, efectele aşteptate;

▲ Dietetică: studiu al alimentaţiei. Dietetica include cunoaşterea valorii nutritive a alimentelor şi a transformării lor în decursul gătirii şi conservării. Aceasta permite să se stabilească regimuri alimentare adaptate necesităţilor subiecţilor sănătoşi sau bolnavi. Astfel, un copil atins de boala celiacă (intoleranţă la gluten) va trebui să primească aporturile energetice necesare creşterii sale, ţinând cont de alimentele care îi sunt interzise (ovăz, grâu, orz, secară). În cadrul îngrijirii subiecţilor obezi sau care prezintă o supraîncărcare ponderală, dietetica va permite stabilirea unui regim hipocaloric, dar echilibrat, care să nu provoace carenţe.